Într-un interviu acordat cotidianului Ziua de Cluj (29 februarie 2012), academicianul Ioan-Aurel Pop, candidat la funcţia de Rector al UBB, spunea, între altele, vorbind despre motivaţiile înscrierii sale în cursa electoralǎ: „Mi se aduceau ca argumente şi realizările mele personale, reprezentative pentru o instituţie de educaţie şi cercetare avansată, printre care <<vocaţia managerială>> (expresia le aparţine), manifestată în instituţiile pe care le-am condus în ţară şi în străinătate, calităţile de cercetător, evidenţiate de lista consistentă a publicaţiilor mele şi mai ales titlul de profesor Bologna, la care eu mă raportez ca la cea mai de preţ distincţie, în ciuda multor altor distincţii şi recunoaşteri de care m-am bucurat, deoarece acest titlu reprezintă o recunoaştere din partea studenţilor mei„.
Anul trecut, la festivitatea de acordare a aceluiaşi premiu, profesorul Michael Shafir spunea şi el cǎ acest premiu l-a bucurat cel mai mult dintre toate premiile primite.
Tot anul trecut am primit şi eu acest premiu şi, aşa cum am spus la festivitatea de premiere, pe lângǎ bucuria trǎitǎ, aveam regretul cǎ nu-i cunosc pe studenţii care m-au nominalizat pentru acest premiu, ca sǎ le pot mulţumi.
Dorin Popa îmi scrie cǎ, anul acesta, Gala Profesorului Bologna va fi la Iaşi. Cum îmi plac Iaşii foarte mult, aş mai aspira la acest premiu, dar el nu se acordǎ decât o singurǎ datǎ în viaţǎ.
*Într-o însemnare anterioarǎ, vorbeam de ancheta revistei Contemporanul, în legǎturǎ cu primirea unor scriitori în Academia Românǎ. Îmi exprimam acolo regretul cǎ o idee generoasǎ a fost compromisǎ prin spiritul de bǎşcǎlie al unora dintre cei care au fǎcut nominalizǎri. Iatǎ cǎ aceeaşi indignare o citesc şi în România literarǎ (an XLIV, nr. 9, 2 martie 2012, p. 24: “Dar ce dǎuneazǎ anchetei este cǎ intenţia ei nobilǎ cade în derizoriu, din cauza caracterului de referendum. Elita celor care chiar meritǎ sǎ fie academicieni e înecatǎ de pletora <<egalitaristǎ>>, de-a dreptul haoticǎ, atât a anonimilor propuşi spre <<academizare>>, cât şi a anonimilor care îi propun. Câteva exemple: ce legǎturǎ este între Ion Taloş sau Vasile Tǎrîţanu şi Academie? Şi nu trebuia ca Aura Christi, redactor-şef la revistei, sǎ se şteargǎ cu mâna ei de pe listǎ? Ca sǎ nu mai vorbim despre ignoranţa unora, care propun candidatura unor membri deja aleşi în Academie!”.
*Seara, la Realitatea TV Cluj, dezbatere cu cei doi “rectorabili”, Cristina Ciumaş şi Ioan-Aurel Pop. Pentru mine este foarte clar: Ioan-Aurel Pop este “Rectorul moral” al Universitǎţii noastre, pânǎ în 8 Martie, când va deveni şi Rectorul ei oficial. De altfel, o anchetǎ fǎcutǎ printre intelectualii clujeni îl dat tot pe Ioan Aurel-Pop ca Rector al UBB.