*Ca de obicei, am petrecut şi Revelionul în familie. Dupǎ ora 12,00, ne-am sunat copiii, pǎrinţii, rudele apropiate şi câţiva prieteni. Dupǎ Revelion, oraşul pare cǎzut în amorţealǎ. Îmi amintesc ce scria undeva Camil Petrescu, nu ştiu dacǎ în jurnalul sǎu ori în vreun roman, la un început de an: când toatǎ lumea “hiberneazǎ” dupǎ cheful de sǎrbǎtori, el avea o poftǎ nebunǎ sǎ lucreze!
*Multe mesaje de felicitǎri prin e-mail: prieteni, studenţi, doctoranzi, “doctori” la care le-am fost membru în comisie, colegi din ARIP etc. Rǎspund la toate mesajele, mai puţin la cele trimise “la grǎmadǎ”. Cândva, în România literarǎ, Ioana Pârvulescu protesta împotriva acestei categorii de mesaje, în care vedea chiar o micǎ ofensǎ. O urare surprinzǎtoare de la profesorul Mihai Coman, care credeam cǎ este supǎrat pe mine, de când am avut o discuţie în legǎturǎ cu teza de doctorat a lui V. T. Nu m-a mai sunat, ca anul trecut, Doamna Mitzura Arghezi, care s-a simţit ofensatǎ de mine, pentru cǎ cineva i-a spus ce am scris eu în Flacǎra lui Adrian Pǎunescu: cǎ regret cǎ, atunci când am fost în Israel, nu am fǎcut un interviu cu Sorin Toma! Dar sǎ ştie cǎ, anul trecut, chiar am realizat acest interviu, de peste 40 de pagini, cu Sorin Toma, autorul celebrului articol antiarghezian!
*Dan Culcer, de la Paris, îmi trimite o poezie extraordinarǎ, un colind, de fapt, cu un text aparţinând lui Tudor Gheorghe. Înainte de Crǎciun, am fost la spectacolul Degeaba..., al lui Tudor Gheorghe, la Casa de Culturǎ a Studenţilor din Cluj-Napoca, unde am auzit acest colind. Apoi profesorul Nicolae Felecan, de la Baia Mare, mi-a trimis un link de pe Youtube, cu acelaşi colind, interpretat de Valer Zamfirescu şi Corul Bǎrbǎtesc din Finteuşul Mare, din Maramureş. Îl ştiam pe Tudor Gheorghe ca pe un mare interpret, dar acum îl descopǎr ca un veritabil poet. Iatǎ textul magnific şi foarte actual al acestui poem-colind: “Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui-ler/ Să colinde-n seara asta minunată, lerui-ler/ Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, lerui-ler/ Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui-ler.// Gazdelor creștine, să-i primiţi în casă, lerui-ler/ Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, lerui-ler!/ Ni-i trimite Sfântul să ne-‘ncerce mila, lerui-ler,/ Domnii mari de astăzi să-și înghită sila, lerui-ler,// Șovăielnic pasu’, mâinile plăpânde, lerui-ler,/ Tremurat li-i glasu’, nu știu să colinde, lerui-ler,/ Dacă stau la poartă și nu zic nimica, lerui-ler/ Domnilor de astăzi, să v-apuce frica, lerui-ler!// Mută-i întrebarea ce răsună-afară, lerui-ler,/ Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, lerui-ler/ Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, lerui-ler/ Pe la porți străine, ce ne stau închise, lerui-ler// Vin colindătorii cum veneau odată, lerui-ler/ Să colinde-n seara asta minunată, lerui-ler/ Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, lerui-ler/ Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui-ler.”
*Stimulat poate şi de jurnalul lui Mihai Beniuc, pe care vreau sǎ îl editez în acest an, m-am decis sǎ scriu eu însumi un jurnal zilnic. Sǎ vedem cât voi rezista! Şi mai am încǎ un scop în acest an: sǎ nu mai dedic atâta timp internetului, ca un fumǎtor înrǎit, ca un drogat, cum zice Doina! Doar o orǎ pe zi, pentru e-mail, de la 22,00 la 23,00.
*Am început sǎ citesc romanul Martei Petreu, Acasǎ, pe Câmpia Armaghedonului, care a fost consideratǎ Cartea anului 2011. Am citit 150 de pagini şi pot spune cǎ romanul îmi place foarte mult. Mǎ regǎsesc în Nandra mea natalǎ! Voi reveni cu unele concluzii, la terminarea lecturii!
*La prânz am vizionat, cum facem în ultimii ani, Concertul de Anul Nou al Filarmonicii de Stat din Viena, dirijat acum de danezul Mariss Jansons. Nu o fac nici din snobism (oricum nu ma vede nimeni acasǎ!), nici pentru cǎ aş fi un meloman înrǎit (cultura mea muzicalǎ este aproape nulǎ), ci mai mult din obişnuinţa deprinsǎ încǎ de pe vremea când îl frecventam pe Liviu Rusu. Ca de obicei, concertul s-a terminat cu Dunǎrea albastrǎ, de Johann Strauss Jr., şi Marşul lui Radetzky, de Johann Strauss.
Tudor Gheorghe, poet
T