Părintele Pimen Vlad este, la ora actuală, unul dintre cei mai iubiţi şi stimaţi părinţi români din Sfântul Munte Athos. La acest statut, Cuvioşia Sa nu a râvnit niciodată, dovadă concretă fiind eseul Mai întâi de toate, smereşte-te!, din volumul Învăţături de la Muntele Athos (2024).
Cum a dobândit acest prestigiu de invidiat? Mai întâi, prin zecile de videoclipurile postate pe canalul de Youtube – „O chilie athonită. Bucurii de la Sfântul Munte,” site creat şi întreţinut de Părintele Teologos, fost IT-ist, timp de 15 ani, înainte de a alege calea monahală, site care are circa 85.000 de abonați și peste 14 milioane de vizualizări! În aceste videoclipuri, Părintele Pimen abordează cele mai acute probleme ale lumii contemporane, ale tinerilor: provocările pe care ni le impune tehnica, impactul inteligenţei artificiale, relaţiile dintre părinţi şi copii, atitudinea faţă de bunici, televizorul şi tableta, despre post şi rugăciune, jocurile de noroc şi alte vicii etc. Totul spus într-un mod foarte simplu, cu claritate, sinceritate şi farmec (să nu uităm că părintele Pimen este originar din Moldova, care l-a dat pe marele povestitor, Ion Creangă).
Al doilea factor care a contribuit la popularitatea de care se bucură Părintele Pimen îl reprezintă cele peste 20 de cărţi pe care le-a scris (unele apărute în 2-3 ediţii, la edituri de prestigiu), scrise într-o foarte frumoasă limbă literară. Nu întâmplător, în zecile de „recenzii” la cărţile Cuvioşiei Sale, mulţi spun că lectura unoa dintre aceste cărţi le-a schimbat fundamental viaţa, în sensul că au descoperit puterea credinţei, a rugăciunii, apropierea de Dumnezeu şi de Maica Domnului.
În fine, Părintele Pimen ţine multe conferinţe în România, cu săli arhipline, când răspunde la toate întrebările care i se pun. Atât de mare este popularitatea Cuvioşiei Sale, încât unii oameni fără căpătâi au creat, cu ajutorul interligenţei artificiale, clipuri în care Părintele promoveaă… produse cosmetice, medicamente, destinaţii turistice etc., ceea ce l-a făcut să ia atitudine şi să spună, răspicat, că nu are nimic de-a face cu toate aceste falsuri.
*
Părintele Pimen Vlad s-a născut în anul 1970, în comuna suceveană Cornu Luncii, din părinții creștini, Aurelia şi Petru Vlad, care au avut nouă copii. Petru (numele de botez) a fost cel de-al cincilea copil al familiei. Încă de mic, Petru a fost atras de viaţa monahală, după cum relatează Cuvioşia Sa, în volumul cu un pronunţat caracter memorialistc, Învăţături de la Muntele Athos, Editura Bookzone, Bucureşti, 2024. Îi plăcea să joace şah şi fotbal. Bunicul dinspre tată căzuse la datorie, în Primul Război Mondial. La 14 ani, împreună cu alţi copii din sat, mergea cu bicicleta până la Mănăstirea Slatina, unde se spovedea, iar vara vizita Mănăstirea Sihăstria, al cărei stareţ era Părintele Ilie Cleopa, care i-a şi marcat destinul. De altfel, încă un frate şi o soră, ca şi trei verişori, au ales calea călugăriei, fratele său de trup, parintele Dosoftei, aflându-se şi el la Muntele Athos.
După ce şi-a finalizat cele 10 clase, Petru Vlad s-a angajat la o fabrică de mobilă, unde a lucrat în trei ture. „Am terminat 10 clase şi m-am angajat la Fabrica de Mobilă de la Câmpulung Moldovenesc”, mărturisea Părintele Pimen. Îşi face stagiul militar la Bucureşti.
În 1993 era „ajutor de econom”, la Mănăstirea Sihăstria, în acelaşi an luând decizia de a pleca la Sfântul Munte. Avea 23 de ani. Și despre călugărie, și despre plecarea la Sfântul Munte, părintele Pimen spunea: „M-a luat Maica Domnului de mână și m-a adus”, recunoscând ajutorul și mijlocirea Maicii Domnului, în tot ce a făcut şi face.
Pentru că nu a putut obţine o viză pentru Grecia, a plecat, împreună cu un alt părinte, în Israel, oprindu-se pentru scurt timp la Mănăstirea „Sfântul Sava” din Ierusalim. După aventuri demne de un roman, obţine o viză pentru Grecia, unde nu va călători cu avionul, fiindcă nu avea bani, ci cu un vapor, pe traseul Rodos-Pireu-Cipru-Salonic. De la Salonic pleacă cu autobusul la Uranopoli, apoi la Dafne. Se opreşte iniţial la Schitul Lacu, unde stă doi ani, apoi trece la Mănăstirea „Sfântul Pavel”, pentru a învăţa limba greacă.
Construieşte, de la zero, cu eforturi greu de imaginat, Chilia „Sfântul Artemie”. În capitolul Prima chilie, construită de la zero, din volumul Monah Pimen Vlad, Învăţături de la Muntele Athos. Material consemnat şi editat de Alexandru Panait, Editura Bookzone, Bucureşti, 2024, p. 105-106, Părintele Pimen povesteşte cum a decurs construcţia chiliei: „Totul era acolo o grămadă de bolovani, o ruină, la care ajungeai mergând prin pădure, pe burtă. Întâi şi întâi de toate a trebuit să curăţ cărarea, ca să pot ajunge la ea. Apoi să încep munca de la zero în chilie şi să dărâm tot ce era acolo. […]. Cunoscuţii lui îmi aduceau o maşină de balastru, de prund, adică pietriş cu nisip, care îmi era de folos, pentru a turna temelia. Altcineva, tot prin părinte, mi-a adus nişte ciment. Am început să car la deal cu spatele. Aveam o tinichea din tablă, cu un volum de vreo 20 de litri. Puneam prund în ea, o puneam pe umăr, apoi urcam 200 de metri pe cărare, la deal, nu mă opream deloc. Deşertam totul acolo sus, apoi reveneam. Puneam cât ducea umărul, cam 20-30 de kilograme. Asta făceam toată ziua, căram. Când ajungeam sus, observam că tot efortul meu din ziua aceea însemna cam o grămăjoară. Mă uitam jos, vedeam că mai erau acolo vreo 20 de tone, care trebuiau aduse. Normal, trebuia să mă ia deznădejdea, dar eu mergeam cu mult curaj înainte. Când nu mai puteam sau aveam răni pe umăr, ca să rezist, luam un prosop ud şi puneam tinicheaua pe prosop. Şi dă-i la deal!
Apoi cimentul. Duceam 20 de saci pe zi. Fiecare sac avea 50 de kilograme, îl aruncam pe umăr şi porneam la deal fără oprire, că, dacă mă opream în pantă, nu mai puteam relua mersul până sus. Aşa urcam cu sacul, 200 de metri, gâfâind. Ajungeam, mă odihneam un pic, apoi iar la vale. Puţin câte puţin, am început Chilia «Sfântul Artemie».” (Ibidem, p.107).
Impresionant efort! La care trebuie adăugat încă un detaliu: hrana foarte săracă: „Mă mai duceam o dată la ceva vreme la [Mănăstirea] «Sfântul Pavel», unde îmi dădeau o traistă de posmagi, pâine uscată şi câteva conserve de fasole. Apoi veneam şi continuam, că altceva n-aveam. Treceam ziua cu o conservă şi o bucată de pâine uscată” (Ibidem, p. 105). Pentru a face rost de bani, a învăţase să picteze, împleteşte cruciuliţe şi mătănii. Uneori făcea 50 de km pe jos, până la Kareia şi înapoi.
A viețuit la Chilia „Sfântul Artemie”, timp de 12 ani, alături de fratele său după trup, părintele Dosoftei, care l-a urmat în Sfântul Munte.
A construit apoi Chilia „Intrarea Maicii Domnului în Biserica”, al cărei stareţ devine şi este şi în prezent, având acordul Mănăstirii „Sfântul Pavel”, după 12 ani de aşteptare, pentru a obţine binecuvântarea constrcţiei acestei chilii. Noua chilie a fost ridicată pe locul unei foste mari biserici, tot cu Hramul „Intrării Maicii Domnului în Biserică”. A primit întotdeauna ajutor minunat și concret de la oameni, de la Dumnezeu și de la Maica Domnului, pentru care are un adevărat cult şi pe care o venerează permanent. A construit aici o biserică, o casă şi un arhondaric, cu toate cele trebuincioase, care au fost sfinţite în anul 2009.
La construcţia acestei chilii, Gigi Becali, cunoscutul om de afaceri român şi patronul Clubului de Fotbal FCSB, a contribuit cu suma de 30.000 de euro, un alt creştin dăruind 25.000 de euro!
Părintele Pimen Vlad a tipărit peste 20 de cărţi, cele mai multe semnate „Monah Pimen Vlad”, iar două – „Părintele Pimen Vlad”. Iată o parte dintre acestea, existente în bibliotecile clujene: Din adâncul inimii, Chilia „Sfântul Mucenic Artemie”, Muntele Athos, 2000; Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului, Editura Bunavestire, Bacău, [2004?]; ediţia a II-a, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2016; Povestiri duhovniceşti, Editura Bunavestire, Bacău, 2006; Povestiri duhovniceşti, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2017-2018 (5 vol.); Iertarea. Ediţie îngrijită de ierom. Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2010; Iertarea, Editura Axa, Bucureşti, 2010; Iertarea, Editura [Mirton], Timişoara, [2016; Iertarea. Carte tipărită cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2016; Am fost la Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina, Editura Evanghelismos, Bucureşti 2016; Mustrări şi mângâieri pentru românii plecaţi în străinătate, Editura Axa, Bucureşti, 2007; ediţia a II-a, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2017; ed. a treia, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2022; Din nou la Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2018; Chilia „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2019; Mănăstria Sihăstria sau Dragostea cea dintâi, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2020; Orfanii sau Lacrima din zâmbet. [Prefaţă de Prof. Paul Bălan], Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2021; Bucuria de a dărui, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2021; Învăţături de la Muntele Athos. Material consemnat şi editat de Alexandru Panait, Editura Bookzone, Bucureşti, 2024; Pilde pentru suflet, Editura Bookzone, Bucureşti, 2025.
Pătrintele Pimen Vlad a tradus, din greceşte, mai multe cărţi: Un stareţ sfânt – fericitul părinte Iacov, egumen al Sfintei Mănăstiri „Cuviosul David”. Traducere din limba greacă de monahul Pimen Vlad, ediţia a 3-a revăzută. Ediţie îngrijită de Porfirie Bercea, Editura Bunavestire, Bacău, 2006; Nichita T. Teodoridi, Un înger rănit. Traducere din limba greacă de Pimen Vlad. Ediţie îngrijită de Porfirie Bercea, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2017.
Universul acestor cărţi este identic cu cel promovat de autor pe canalul Youtube – „O chilie athonită. Bucurii de la Sfântul Munte”.
Volumul cu care a debutat editorial – Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului –, apărut în două ediţii, este un excelent ghid, care ne poartă prin cele 20 de mănăstiri din Muntele Athos, la schiturile româneşti Prodromu şi Lacu, precum şi la alte locaşuri româneşti. Alături de datele istorice, sunt menţionate daniile făcute de domnitorii şi voievozii români, sfintele odoare existente la fiecare aşezământ monahal. Un mare loc ocupă în carte tradiţiile şi legendele legate de diferite întâmplări din istoria mănăstirilor. De remarcat şi fotografiile color excepţionale, care există la finalul cărţii, inclusiv ale icoanelor făcătoare de minuni.
Cele cinci volume de Povestiri duhovniceşti cuprind scurte povestiri, plecând de la fapte cunoscute de autor sau pe care le-a auzit direct de la diferiţi credincioşi, în special în legătură cu vindecări miraculoase, depăşirea unor situaţii-limită, care arată puterea credinţei şi dragostea faţă de Dumnezeu şi Maica Domnului. Foarte interesantă este povestea din Iertarea. Într-un sat a avut loc o crimă, un consătean a fost acuzat de patru martori că el este autorul crimei, acesta fiind condamnat la 30 de ani de închisoare. Pentru buna purtare, este eliberat mai devreme, ajunge în sat, întâmpinat de ură şi resentimnte din partea coopiilor celui decedat. La un moment dat, adevăratul criminal, unul dintre cei mai bogaţi oameni din sat, se îmbolnăveşte grav, dar nu poate muri, până nu mărturiseşte crima făcută şi nu îl are la căpătâi pe cel condamnat, ca să îi ceară iertare. Iar Pentru, cel acuzat pe nedrept, l-a iertat, chiar dacă suferise atât de mult din cauza acuzaţiilor nedrepte. Iertarea este specifică unui adevărat creştin. Volumul Orfanii sau Lacrima din zâmbet are în centrul povestirii, cum spune autorul într-o scurtă prefaţă, „viaţa unei bunici, care şi-a crescut singură patru nepoţi. Această carte este un model de jertfă atât a bunicii, cât şi a nepoţilor. A fost greu, au suferit, au plâns, le-a fost foame, dar au mers mai departe şi, când nu mai puteau, strigau la Dumnezeu. Şi Dumnezeu le-a fost mereu alături şi nu i-a lăsat. Chiar dacă au suferit, au ştiut să se bucure şi au avut multă dragoste între ei.” Bucuria de a da (2021) ne aduce aminte de cunoscuta carte a lui N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi, idee profund creştină, pe care Părintele Pimen Vlad o tratează într-un mod original: „Am rugat vreo douăzeci de cunoscuţi (al căror nume nu este dezvăluit, n. I.R.) să-mi trimită câte o mărturie sau două din viaţa lor, în care au făcut bine, au ajutat pe cineva, i-au bucurat pe cei din jur şi au primit, în schimb, bucurie sufletească. / Am început cartea cu o mărturie personală, apoi au urmat mărturiile de la aceşti oameni minunaţi. Îi numesc astfel, pentru că şi mărturiile lor sunt minunate. Aş putea spune că pe cele mai frumoase le-am primit de la mame, pentru că ele ştiu să iubească mai mult.”
Am lăsat la urmă cele două volume, care i-au adus autorului o şi mai mare notorietate. Învăţături de la Muntete Athos (2024) are, asa cum spuneam, un pronunţat caracter memorialistic, dar găsim în paginile cărţii şi numeroase eseuri sau poveşti cu carcater creştin. „Fiecare pagină a acestei cărţi – se scrie pe coperta IV a cărţii – este un îndemn la pace, echilibru şi smerenie adresat copiilor, părinţilor şi cuplurilor. Totodată, cartea este o mărturie a minunilor pe care Dumnezeu le-a înfăptuit pe Sfântul Munte şi în viaţa părintelui Pimen. Citind-o, putem regăsi acele daruri, pe care le-am pierdut în călătoria naostră şi ne putem încredinţa sufletele Mântuitorului, cu deplină încredere în puterea Sa de a ne lumina şi vindeca.”
Despre volumul Pilde pentru suflet, tot pe coperta IV a cărţii, se spune: „Părintele Pimen Vlad împleteşte, cu înţelepciunea sa blândă, pilde şi istorisiri cu folos, poveţe venite din inimă, minuni trăite şi auzite, cuvinte ale sfinţilor şi întâmplări despre oameni simpli. Cuvintele sale pline de har, despre smerenie şi răbdare, despre fapte bune şi iertare, despre dragoste şi rugăciune, te invită să guşti din bucuria credinţei. Precum nişte candele aprinse în întuneric, ele îţi luminează calea către liniştea sufletească şi îţi amintesc că iubirea lui Dumnezeu este fără măsură.”
Despre cărţile Părintelui Pimen Vlad de vor scrie lucrări ştiinţifice, care vor scoate în evidenţa talentul de povestitor al autorului, sinceritatea faptelor relatate (care pleacă mai întotdeauna de la o experienţă proprie), iar autorul îşi va găsi locul şi în literatura religioasă românească, reprezentată de nume mari, precum Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Valeriu Annaia s.a.