Am mai scris, pe acest blog, despre capacitatea fiinţei umane de a ierta, plecând de la cele mai profunde cuvinte pe care le-am citit vreodatǎ, rostite de Iisus pe cruce: “Iartǎ-i, Doamne, cǎ nu ştiu ce fac!”
La scarǎ istoricǎ, se spune cǎ noi trebuie sǎ iertǎm, dar sǎ nu uitǎm!
Este de neuitat, de pildǎ, gestul Papei Ioan Paul al II-lea, care s-a dus la închisoare şi l-a iertat pe turcul care a tras în el, cu scopul de a-l ucide.
Am primit, pe e-mail, urmǎtoarea poveste semnificativǎ despre iertare:
“Într-o zi, profesorul ne-a cerut sǎ aducem la şcoalǎ nişte cartofi cruzi şi o pungǎ de plastic. Ne-a spus sǎ punem în punga de plastic câte un cartof pentru fiecare persoanǎ faţǎ de care avem resentimente şi sǎ-i scriem numele.
Ne-a cerut ca, timp de o sǎptǎmânǎ, sǎ cǎrǎm sacoşa cu cartofi în rucsac, peste tot unde mergem.
Unii dintre cartofi erau cu adevǎrat grei.
Fireşte, cartofii au început sǎ se strice cu timpul…
Efortul de a cǎra sacoşa asta tot timpul mi-a demonstrat clar cât de mare era greutatea pe care o purtam zi de zi în viaţa mea şi în inima mea, din cauza ranchiunii şi resentimentelor.
Deoarece eram mereu atent sǎ nu uit sacoşa, mi-am dat seama cǎ neglijam lucruri care erau mai importante pentru mine.
Exerciţiul acesta m-a fǎcut sǎ mǎ gândesc la preţul pe care îl plǎteam, pentru cǎ nu puteam sǎ iert ceva care deja se întâmplase şi pe care nu-l mai puteam schimba.
De multe ori, credem cǎ iertarea este un cadou pentru celǎlalt, fǎrǎ sǎ ne dǎm seama cǎ noi suntem primii care beneficiem de pe urma iertǎrii.
Toţi purtǎm cartofi, care putrezesc în “rucsacul” nostru sentimental.
Neputinţa de a ierta este ca un venin pe care îl luǎm zilnic, picǎturǎ cu picǎturǎ, şi care sfârşeşte prin a ne otrǎvi.
De multe ori, este nevoie sǎ te ierţi mai întâi pe tine însuţi, pentru toate lucrurile care nu s-au întâmplat aşa cum ţi-ai fi dorit sǎ se întâmple.
Iertarea ne elibereazǎ de greutǎţile care ne amǎrǎsc sufletul şi ne îmbolnǎvesc trupul.
Sǎ ierţi nu înseamnǎ sǎ fii de acord cu ce s-a întâmplat sau sǎ aprobi acel lucru.
A ierta nu înseamnǎ sǎ încetezi sǎ acorzi importanţǎ celor întâmplate, nici sǎ dai dreptate celui care te-a rǎnit.
Înseamnǎ pur şi simplu sǎ laşi deoparte acele gânduri negative, care îţi produc durere şi supǎrare.
Iertarea se bazeazǎ pe acceptarea a ceea ce s-a întâmplat.
Iertarea rupe lanţurile şi te elibereazǎ cu adevǎrat. Hotǎrǎşte-te chiar azi sǎ ierţi!
<<Iertarea este calitatea celor curajoşi. Doar cel care este suficient de puternic, pentru a ierta o ofensǎ, ştie sǎ iubeascǎ! Indira Gandhi>>”.
Despre iertare (luni, 3 august 2012)
D