În urmǎ cu mai mult timp, aflându-mǎ la Nandra, m-am întâlnit, în cimitirul satului, cu un fost coleg de şcoalǎ primarǎ, Andrei Brudan (Denel, în cercul de prieteni). Am fost colegi de clasǎ patru ani, în Nandra, în acea şcoalǎ în care, cum ar fi spus Sadoveanu, “ne era cald vara şi frig iarna”. De multe ori, dupǎ terminarea cursurilor, rǎmâneam la ei (Denel mai are o sorǎ, Anişoara, cǎsǎtoritǎ în Lancrǎmul lui Blaga), pentru a ne face temele. Dupǎ terminarea claselor primare, ne-am dus la gimnaziu, la Gâmbuţ, un de am luat primele ore de limba rusǎ (de la un profesor bǎtrân, Dorogan, probabil vreun basarabean pripǎşit pe la noi, dupǎ foametea din 1945), de agriculturǎ, botanicǎ etc. La Gâmbuţ, eu nu am stat decât un an, mutându-mǎ, din clasa a VI-a, tot peste un deal, la Cecǎlaca, aproape de satul de naştere al Tatǎlui meu, Botez.
Ne întâlneam mai mult în vacanţe. Drumurile noastre se despǎrţeau tot mai mult. Eu am urmat liceul la Luduş, apoi Facultatea de Filologie, în timp ce Denel s-a orientat spre cariera militarǎ, ajungând pânǎ la gradul de colonel. Fǎrǎ a fi foarte apropiaţi, am rǎmas în relaţii foarte civilizate, lucru destul de rar în lumea din Nandra, populatǎ de mulţi oameni rǎi, invidioşi şi egoişti. Iatǎ cǎ, dupǎ câteva decenii, ne-am redescoperit în faţa unui fenomen la care nu ne-am gândit niciodatǎ: moartea. În cimitir, ne-am ocupat amândoi de mormântul pǎrinţilor noştri (Denel şi-a pierdut tatǎl, eu mama). Cum el este deja în pensie (ca fost militar) şi are mai mult timp, m-a ajutat cu lucrǎrile pe care le-am fǎcut acolo. În plus, s-a implicat în renovarea bisericii din sat, singura clǎdire publicǎ (în afarǎ de şcoalǎ), care aratǎ ca o clǎdire dintr-un sat normal. În rest, fostul cǎmin cultural, unde am asistat amândoi la jocurile fetelor şi flǎcǎilor şi unde ne uitam, ca toţi copiii (cei din Ion al lui Rebreanu fǎceau la fel), în timpul jocului, sub fustele fetelor, acest cǎmin, zic, este într-o stare avansatǎ de degradare. Hotarul satului este pustiu şi nelucrat, oamenii, atâţia câţi au mai rǎmas, sunt îmbǎtrâniţi şi singuratici. Instaurarea regimului comunist, care a dus, între altele, şi la distrugerea civilizaţiei ţǎrǎneşti, are consecinţe care se vor vedea încǎ cel puţin o sutǎ de ani.