Ȋnfiinţată la Cluj-Napoca, în noiembrie 2005, cu ocazia celui de-al IV-lea Simpozion Naţional de Jurnalism, cu tema Presa scrisă românească – trecut, prezent şi perspective, la propunerea profesoului bucureştean Marian Petcu, Asociaţia Română de Istorie a Presei a găsit la Cluj un teren propice de manifestare.. Ardelenii, a spus-o deja Lucian Blaga, sunt oameni care duc un gând până la capăt!
Nu mai discut acum cele trei mari obiective pe care şi le-a propus ARIP (înfiinţarea unui Muzeu Naţional al Mass-Mediei; elaborarea unui tratat de istorie a presei româneşti şi înfiinţarea unui organ de presă – care a devenit Revista română de istorie a presei), primele două obiective dovedindu-se utopice, din cauza oamenilor şi a vremurilor.
Vreau să spun doar că, de-a lungul celor opt ani de existenţa juridică (2007), ARIP şi-a câştigat câteva particularităţi care o diferenţiază de sutele de asociaţii şi fundaţii existente în România, multe dintre acestea existând doar pe hârtie, bune doar să “sugativeze” bani publici, fără a lăsa nimic în urmă.
Activând exclusiv din cotizaţia celor peste 120 de membri activi, bazându-se pe efortul voluntar al unor entuziaşti aflaţi în conducerea asociaţiei, ARIP se poate mândri cu unele realizări de excepţie.
Ȋncep cu Revista română de istorie a presei (întemeiată în 2007, din iniţiativa lui Marian Petcu şi a Aureliei Lăpuşan), ajunsă la nr. 15, cu 212 pagini fiecare număr, având considerabile de ilustraţii, ceea ce o indivizualizează şi mai mult în rândul publicaţiilor academice, revista fiind considerată de Alex Ştefănescu “o revistă de colecţie” (e vorba de formatul pe care publicaţia îl are începând cu nr. 7 din 2010), despre care au început deja să apară studii (amintesc articolul profesorului Petre Gheorghe Bârlea, Revistele academice de jurnalism şi comunicare, între rigoare şi compromisuri, publicat în vol. Industria media şi învăţamântul jurnalistic (editor coordonator: Ilie Rad), Editura Tritonic, Bucureşti, 2014, p. 45-69).
Ȋncepând cu cel de-al III-lea Congres, organizat la Universitatea “Constantin Brânvoveanu” din Piteşti, congresele ARIP se deschid cu o conferinţă susţinută de un membru al Academiei Române. Au conferenţiat până în prezent: Acad. Eugen Simion, Publicistica politică a lui Eminescu (Piteşti, 2010); acad. Marius Sala, Lingviştii români în publicistica românească (Constanţa, 2011); acad. Mihai Cimpoi, Anul 1812 în proiecţiile vizionare eminesciene şi acad. Nicolae Dabija, Presa din Basarabia şi identitatea naţională (Chişinău, 2012); acad. Dan Berindei, Presa şi formarea României moderne (Bucureşti, 2013); acad. Răzvan Theodorescu, De la „Televiziunea Liberă” la televiziunea normală. 1990-1992 (Galaţi, 2014); acad. Nicolae Edroiu, Presa ca izvor istoric (Oradea, 2015). După fiecare conferinţă, au fost recenzate în plen, în semn de respect, două lucrări recente ale conferenţiarului, recenziile fiind publicate în Revista română de istorie a presei.
Ȋn fine, amintesc faptul că, începând cu cel de-al III-lea Congres, de la Piteşti, tematica fiecărui congres a fost una foarte specializată, pentru ca volumele care rezultă în urma congreselor să câştige în relevanţă ştiinţifică. S-au tipărit astfel: Marian Petcu (coord.), Studii şi cercetǎri de istorie a presei, “Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2008; Studii şi cercetǎri de istorie a presei, Editura Junimea, Iaşi, 2009; Gabriela Rusu-Pǎsǎrin (coord.), Presa locală şi regională românească, în context european, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2010; Aurelia Lǎpuşan (coord.), Presa românǎ interbelică – între mitologizare şi recuperare critică, Ovidius University Press, Constanţa, 2011; Silvia Grossu (coord), Mass-media, între document şi interpretare. Studii şi cercetǎri de istorie a presei, Centrul Editorial-Poligrafic al Universitǎţii de Stat a Moldovei, Chişinǎu, 2012; Rǎduţ Bîlbîie, Florin Şperlea, Mihaela Teodor (coordonatori), Jurnalismul – o preocupare a elitei, Edituta Tritonic, Bucureşti, 2013; Cătălin Negoiţă, Zanfir Ilie (coord.), Presa Primului Război Mondial, Editura Tritonic, Bucureşti, 2014; Ion Zainea, Ioan Lazea, Beáta Menesi, Carmen Ungur-Brehoi, Presa culturală, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2015. Ne-am străduit ca toate publicaţiile editate de ARIP sau apărute sub egida asociaţiei noastre să fie donate celor mai importante biblioteci din România (centrale universitare, ale unor institute de cercetare aflate în subordinea Academiei Române, biblioteci judeţene, municipale etc.), pentru a intra cât mai repede în circuitul ştiinţific naţional şi chiar internaţional.
Nu spun că studiile din aceste volume sau din revistă sunt toate foarte bune, unele fiind semnate de către tineri cercetători, aflaţi la începutul carierei lor academice, dar oricum este important faptul că aceste volume există şi constituie un început de cercetare în multe direcţii ale istoriei presei, iar un cunoscut poet spunea că „orice-nceput se vrea fecund!”
Ȋn acest context se înscrie şi volumul de faţă, Presa culturală, editat de colegii noştri de la Universitatea din Oradea.
Volumul cuprinde o parte a lucrărilor susţinute la cel de-al VIII-lea Congres Naţional de Istorie a Presei, care a avut loc perioada 24-25 aprilie a.c., organizat de Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP), în colaborare cu mai multe instituţii din jud. Bihor, găzduit de Universitatea din Oradea, tema congresului fiind ”Presa culturală”, eveniment dedicat unui dublu jubileu: 150 de ani de la apariţia revistei Familia, la Pesta (1865), din iniţiativa lui Iosif Vulcan, şi 50 de ani de apariţie neîntreruptă, la Oradea, a celei de-a cincea serii a revistei.
A fost un congres extrem de reuşit, pentru care organizatorii (în special profesorii orădeni Ion Zainea, Ioan Lazea, Beáta Menesi şi Carmen Ungur-Brehoi) merită mulţumirile şi recunoştinţa noastră.
Surpriza cea mai mare, pe care gazdele au făcut-o participanţilor la Congres, a fost vizitarea, în cea de-a doua zi a lucrărilor, a localităţii Létavértes din Ungaria (oraş format prin unirea, în 1996, a fostelor localităţi româneşti, Leta Mare şi Verteş). Aici se organizează, de 21 de ani, “Memorialul Vulcan-Irinyi-Popfiu”, fiecare din cele trei personalităţi româneşti fiind legate de această localitate.
Volumul se deschide cu textul conferinţei inaugurale – Presa ca izvor istoric –, susținute de academicianul Nicolae Edroiu, directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române.
Sperăm ca şi acest volum să contribuie cu un pas, oricât de mic, la desluşirea unor noi taine din universul fascinant al istoriei presei româneşti