Cum m-am implicat în polemica privind amplasarea statuii lui Lucian Blaga, în faţa Teatrului Naţional din Cluj-Napoca

În vara anului 1977 terminasem anul II de facultate şi urmăream cu mare atenţie presa literară şi fenomenul cultural în general.

Cu un an înainte, la 3 iunie 1976, în faţa Teatrului Naţional din Cluj-Napoca se dezvelise statuia în bronz a lui Eminescu, opera sculptorului Ovidiu Maitec, ceremonie la care marele nostru profesor, Mircea Zaciu, spusese, între altele: “Monumentul înăţat astăzi, acum şi aici, în inima Ţării, este şi el un răspuns. Lângă aripa stângă a Teatrului Naţional – sufletul de flacără al Poetului! La stânga, lângă inimă, lângă inima simbolului culturii noastre naţionale – simbolul celui mai mare creator al acestui pământ!”

La un an de la evenimentul respectiv, poetul Ioan Alexandru a publicat în revista Flacăra (nr. 25, din 23 iunie 1977), la rubrica “Pantheon”, articolul Statuia lui Coşbuc, în care propunerea ca, în faţa Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, în partea dreaptă, să fie aşezată statuia lui George Coşbuc.

Trebuie să spun că Ioan Alexandru nu era la prima intervenţie în privinţa unor obiective din Cluj-Napoca. În anii 1976-1977, se construise aici Hotelul Belvedere, de pe Cetăţuie. La puţin timp după inaugurare, în presă a început o campanie împotriva denumirii hotelului – Belvedere. De ce? Pentru că, la Palatul Belvedere din capitala Austriei se semnase, la 30 august 1940, Diktatul de la Viena, prin care nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste. S-a spus atunci că nu este posibil ca un hotel din inima Transilvaniei să poarte acest nume, sinonim cu o tragedie pentru poporul român. La dezbaterile care au avut loc atunci a participat şi Ioan Alexandru, care, fireşte, a militat pentru schimbarea denumirii hotelului. Autorităţile comuniste n-au avut ce face şi, la scurt timp, au modificat denumirea din Belvedere în Transilvania. Problema era că în Cluj exista deja un hotel Transilvania, pe actuala stradă Ferdinand, lângă Central. Acel hotel a devenit Vlădeasa.

După Revoluţie, hotelul Transilvania de pe Cetăţuie s-a privatizat, iar noul patron a dorit să se revină la vechiul nume, care, din punct de verere turistic, este mai atractiv.  Aprobarea pentru schimbarea denumirii o dădea atunci primarul, care era Gheorghe Funar. Desigur că primarul s-a opus (glumind, a spus că se poate schimba în… Trianon!). Când primar al municipiului Cluj-Napoca a devenit Emil Boc, acesta a aprobat revenirea la numele iniţial, Belvedere.

Dar să revin la statuia lui Blaga. După doi ani, respectiv în 1979, într-un alt articol, de data aceasta din revista clujeană Tribuna (nr. 26 din 1979), Ioan Alexandru revine asupra propunerii sale iniţiale, scriind: “În faţa Teatrului Naţional se află Eminescu în bronz, de câţiva ani, şi-mi socot o datorie să revin asupra unui gând mai vechi, exprimat şi în presă, de-a vedea în aripa dreaptă a teatrului, pe locul gol, aşezat pe George Coşbuc, marele poet şi cărturar transilvan, autorul unei lucrări de valoare naţională, alături de Eminescu.

În faţa Teatrului din Weimar, Goethe stă alături de Schiller, contemporanul său.

Iar dacă ar fi să ne gândim la o altă făptură de rangul lui Eminescu în spiritul său, ar fi Avram Iancu, Craiul munţilor, atât de cinstit de creaţia lui Eminecu, eroul Transilvaniei.”

În contextul respectiv, am scris un articol, Blaga sau Coşbuc?, pe care nu ştiu unde l-am publicat (în Flacăra sau în Făclia), dar în care spuneam că mult mai potrivit ar fi ca, în locul respectiv, să fie aşezată statuia lui Lucian Blaga, tot în mărime naturală (creaţia lui Romul Ladea), ca şi cea a lui Eminescu, şi care era amplasată undeva în Parcul “Iuliu Haţieganu”.

Fără a face discriminări şi ierarhizări valorice între Blaga şi Coşbuc, am avut în vedere următoarele argumente, în favoarea propunerii mele:

1. În privinţa creaţiei artistice, continuatorul cel mai strălucit al lui Eminescu este Lucian Blaga, al cărui lirism îşi pune tot mai mult amprenta asupra ultimelor generaţii de poeţi.
2. Blaga este nu numai un mare poet, ci şi un excepţional dramaturg, având deci strânse legături cu lăcaşul Thaliei.
3. Câteva dintre piesele lui Blaga au fost jucate, în premieră absolută, la Teatrul Naţional clujean (Meşterul Manole, Avram Iancu, Cruciada copiilor).
4. O bună parte din viaţă, Blaga şi-a trăit-o la Cluj, unde a şi creat unele dintre cele mai valoroase opere ale sale. În plus, el a fost şi profesor al Universităţii clujene.
5. În sfârşit, un alt argument pentu Blaga deriva dintr-o opinie exprimată de Ioan Alexandru însuşi, care spunea, în eseul Evlavia Clujului, din volumul Iubirea de patrie (1978): “Datoria unei cetăţi-matcă rămâne mereu de-a ocroti şi cultiva geniul locului, datoria Clujului – de-a păstra şi încuraja geniul Transilvaniei…”.

Fiindcă este vorba de întruchiparea în bronz, peste veacuri, a unui poet naţional, ar fi bine ca asemenea acte de cultură să constituie obiect de meditaţie nu numai pentru edilii şi forurile direct avizate, ci şi pentru opinia publică.

Este posibil ca această idee a mea să se fi născut şi în urma discuţiilor mele cu profesorul Liviu Rusu, care îl cunoscuse bine pe Lucian Blaga şi despre opera căruia a susţinut conferinţe şi a scris eseuri admirabile. De asemenea, trebuie să recunosc faptul că opinia mea au mai avut-o şi alţii şi au publicat-o în presă, cum ar fi profesorul Nicolae Trifoiu (în Flacăra, nr. 30/1103 din 29 iulie 1976, p. 2).

A fost nevoie să treacă zece ani, până când statuia lui Lucian Blaga a fost mutată din parc, în faţa Teatrului Naţional. Iniţial, statuia fusese amplasată lângă Casa de Cultură a Studenţilor, colţ cu str. Republicii, iar de acolo a fost mutată în parc, fiindcă era nevoie de locul respectiv, pentru statuia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care, în final, nu a mai fost amplasată, liderul român căzând în dizgraţie, în primul rând pentru uciderea lui Lucreţiu Pătrăşcanu. În faţa teatrului, statuia era, aşadar, la a treia mutare – şi sperăm că şi ultima.

Peste drum de teatru, lângă Catedrala Ortodoxă, s-a înălţat o statuie  a lui Avram Iancu, iar un bust al lui George Coşbuc a fost amplasat în faţa Casei  de Cultură a Studeţilor, care acum se numeşte “Dumitru Fărcaş”.

Toată lumea este mulţumită. Iar memoria lui Lucian Blaga este cinstită şi prin faptul că două instituţii importante din Cluj-Napoca – Biblioteca Centrală Universitară şi Teatrul Naţional poartă în prezent numele poetului din Lancrăm.

Fără a avea pretenţia că punctul meu de vedere a fost unul decisiv în amplasarea statuii lui Lucian Blaga în faţa Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, mă bucur că, prin articolul meu, am fost de acea parte a baricadei, care a ieşit victorioasă.