În vara anului 2006, l-am avut ca invitat al “proiectului” Convorbirile de la Cluj pe Mircea Toma (în cadrul acestui proiect i-am mai avut invitaţi pe Alex Ştefǎnescu, Bartolomeu Valeriu Anania, Adriana Sǎftoiu, Adelin Petrişor, Sandra Stoicescu, Lucian Mîndruţǎ, Andeeea Esca, Andreea Marin, Stelian Tǎnase, Robert Turcescu, Melania Medeleanu şi alţii). Conferinţa a avut loc la ora 12,00, orǎ fixatǎ de invitatul meu, pentru a se putea întoarce la Bucureşti, unde avea, seara, o emisiune la o televiziune.
Ducându-l cu maşina la aeroport, am aflat cǎ avionul cu care urma sǎ zboare se anulase, din nu ştiu ce motive. Posibilitatea de a ajunge seara la Bucureşti era exclusǎ. M-am simţit atunci foarte prost: din cauza mea şi a conferinţei la care îl invitasem, nu putea fi seara în Capitalǎ. Credeam cǎ invitatul îşi va vǎrsa nervii asupra Taromului şi asupra mea. Dar nu a fost aşa! Cu un calm desǎvârşit, Mircea mi-a spus: ne întoarcem în oraş, ne facem un program şi voi lua un tren de noapte, ceea ce s-a şi întâmplat. L-am întrebat cum poate fi atât de calm într-o astfel de împrejurare!? “Când sunt într-o situaţie precum cea de faţǎ – mi-a spus – nu mǎ pierd cu firea, nu mǎ enervez, nu înjur, fiindcǎ astea nu-mi ajutǎ la nimic, ci încerc sǎ gǎsesc soluţii!”. Într-adevǎr, înapoindu-ne de la aeroport, a vorbit tot timpul la telefon, amânându-şi emisiunea de la TV, cǎutând soluţii de rezervǎ etc.
Mǎ gândesc de multe ori, când viaţa mǎ pune în împrejurǎri similare, la soluţia lui Mircea Toma.
*
Mircea TOMA s-a nǎscut în 1952, la Cluj, fiind de meserie psiholog. Clasele primare, gimnaziale şi liceale la Cluj-Napoca. Absolvent al Facultăţii de Psihologie din Cluj-Napoca (1975), în 1987 obţinând titlul de doctor în psihologie la Universitatea “Babeş-Bolyai”. După absolvirea facultăţii este profesor la Grădiniţa de Copii Hipoacuzici din Bucureşti (1975-1978), psiholog clinic la Centrul Clinic Batişte din Bucureşti (1987-1997), psiholog la Centrul de Medicină Aeronautică (1978-1990), psiholog cercetator la Institutul de Psihologie al Academiei Române (1990-1999). Din 1990 este director la Agenţia de Monitorizare a Presei – Academia Caţavencu, fiind şi cadru didactic asociat, la Şcoala Superioară de Jurnalism din Bucureşti (din 1992). Membru în Consiliul de Administraţie al Centrului de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală.
A publicat mai multe lucrari de specialitate, printre care amintim: Motivaţia pentru zbor, Editura Militară, Bucureşti, 1987. Psihologie cotidiană, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1988; Camera psihologică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992. De asemenea, este coautorul unui manual de jurnalism pentru liceu, care s-a bucurat de un mare succes (ceilalţi coautori fiind: Ioan Buteanu, Dorina Chiriaţescu, Bogdan Ficeac, Nicoleta Fotiade şi Angela Tesileanu), ajungând la trei ediţii.
Mircea Toma este o figura publică neînregimentată politic, numele său fiind asociat cu ceea ce este numit, în mod generic, «societatea civila», fiind unul dintre formatorii de opinie din zona organizaţiilor neguvernamentale. În calitate de moderator al unei emisiunii TV, Of, presa mea!, Mircea Toma s-a dovedit un tenace apărător al libertăţii de exprimare şi un susţinător al luptei anticorupţie. S-a implicat în multe programe şi acţiuni ale societăţii civile (Salvaţi Vama Veche!, Salvaţi Roşia Montană!, Salvaţi Parcul Carol! etc.), participând activ la numeroase conferinţe, seminarii, dezbateri (în ţară şi în străinătate), campanii de presă etc.
În contextul alegerilor legislative din noiembrie 2004, a participat, ca membru al Coaliţiei pentru un Parlament Curat (fapt pentru care a fost acuzat de partizanat politic), la ofensiva pe care cele mai importante ONG-uri civice din Romania au declanşat-o pentru a fi eliminate din forul legislativ unele personaje – provenite majoritar din rândul PSD –, considerate incompatibile cu demnitatea de parlamentar.