Miron Costin: „Că nu ieste alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor.”[1]

– Cât de importantă mai este sau ar trebui să mai fie literatura pentru lumea de azi? Constați o sporire a rostului ei ori o scădere? Cum îți explici? Cine e de vină? – Cred că literatura a fost, este şi va rămâne o preocupare importantă a omului. Tocmai am predat tiparului un volum extraordinar [...]

Mai mult

O teză de doctorat (transformată în carte), redactată după exigenţele lui Nicolae Manolescu: Mihai Cistelican, “Publicistica lui Ion Brad”

Am primit azi o carte excelentă: Publicistica lui Ion Brad, de Mihai Cistelican, iniţial o teză de doctorat, elaborată sub coordonarea mea. Această carte este şi pentru mine o victorie. În primul rând, pentru că Mihai a fost imun la întrebările unor colegi şi prieteni, care, când Mihai le spunea că face o teză despre [...]

Mai mult

Un nou poet: Damaschin Pop-Buia

  Pe domnul Damaschin Pop-Buia l-am “cunoscut” în urmă cu mulţi ani, când am tipărit Mozaicul românesc, al prietenului meu din Germania, Rico-Müller-Schmitt, în a cărui traducere s-a implicat Nu ştiam că scrie şi poezii. Iată că azi am primit, printr-un prieten comun, Icu Crăciun, un frumos volum de versuri, intitulat cu cuvintele la plimbare. [...]

Mai mult

Alex Ştefănescu: „Stilul lui Ilie Rad are o eleganţă sobră-stranie, provocatoare de nostalgii, într-o epocă a ostentaţiei şi vulgarităţii.”[1]

– Care este „proiectul tău de scriitor”? Adică, de ce scrii? – Mai întâi, câteva precizări legate de două cuvinte din întrebare: proiect şi scriitor. Cuvântul proiect a cunoscut după Revoluţie o răspândire fără precedent. Toată lumea face proiecte. La şcoală, elevii nu îşi mai fac teme, ci scriu proiecte şi eseuri. Cei care candidează [...]

Mai mult

Vasile V. Filip, “Însemnări de-a lungul vremii (Ale unui dascăl greu de mulţumit). I, (1998-1999)”.

                                                          A apărut recent un volum al fostului meu coleg de facultate şi de grupă, Vasile V. Filip, Însemnări de-a lungul vremii (Ale unui dascăl greu de mulţumit). I, (1998-1999). Cu o prefaţă de Ilie Rad, Editura Charmides, Bistriţa, 2021. Colegul şi prietenul meu mi-a făcut onoarea să-mi solicite o prefaţă la carte – [...]

Mai mult

File de istorie locală (III). Casa parohială din Nandra

  Odată cu descoperirea singurei fotografii a bisericii de lemn din Nandra (publicată în Cuvântul liber, anul XXXIII, nr. 21 (7.978), 2 febr. 2021, p. 8), am găsit şi unica fotografie a casei parohiale din acelaşi sat. Prima menţionare a existenţei acestei case parohiale se află în conscripţia episcopului Ioan Inochentie Micu-Klein, din 1733, de [...]

Mai mult

Moartea unui prieten bun: Thomas Mwanika

Azi, profesorul Alexandru Balaş, de la SUNY Cortland, mi-a comunicat vestea tristă a morţii prietenului nostru, Thomas Mwanika. L-am cunoscut în 2000, avea biroul vizavi de al meu. Ne-am împrietenit imediat. În anul următor a şi venit în România, la facultatea noastră, unde a ţinut un curs modular. Am făcut un interviu cu el, publicat [...]

Mai mult

File de istorie locală (II) O fotografie cu valoare istorică – Biserica de lemn din Nandra

Motto: “Faptele neridicate în Cuvânt se cufundă în uitare.”Pindar Despre bisericile de lemn din Transilvania s-au scris mai multe lucrări fundamentale, plus numeroase studii apărute în publicaţii de specialiatate. Iată titlurile cărţilor (în unele se dau scurte referinţe şi despre biserica de lemn din Nandra): Dr. Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia [...]

Mai mult

Nandra. Un sat alunecat în uirare (I) A existat, “pe locul Landor”, din hotarul satului Nandra, o mănăstire?

Începând munca se colectare a datelor pentru o monografie a satului Nandra, din comuna Bichiş, jud. Mureş, am consultat o excelentă lucrare, semnată de dr. Ioana Cristea-Panait[1], care are un studiu introductiv, datorat prof. dr. Vasile Drăguţ. În această lucrare se oferă unele informaţii despre Biserica din Nandra, în care găseşte şi următoarea afirmaţie: “Poporul [...]

Mai mult

Viata ca un dar (V). Icoana părinţilor: Mama

                               Cred că, în viaţa oricărui copil, Mama este cea care se impune în primul rând. Aşa crede şi Creangă în Amintirile sale, unde o divinizează pe Smaranda Creangă: „Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte; şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam [...]

Mai mult
Mergi sus