Am vrut de multǎ vreme sǎ scriu despre bucuriile mici, pe care ni le putem oferi în viaţǎ. Una din aceste bucurii o constituie, pentru mine, primirea revistei mele preferate.
Eram prin clasa a VI-a de gimnaziu, când trebuia sǎ facem abonament la Cutezǎtorii. Revista Cutezǎtorii (care înlocuise revista Cravata roşie) a apǎrut în octombrie 1967. Îmi fǎcusem abonament într-un mod ciudat: lǎsasem banii în cutia poştalǎ, agǎţatǎ într-un vişin din curtea fostului GAC (ulterior CAP), cu o scrisoare explicativa, de unde urma ca banii sǎ fie luaţi de poştaşul satului, Pompei, cel care venea cu şareta şi ne aducea corespondenţa. De împǎrţirea corespondenţei se ocupa unul Costicǎ, moldovean pripǎşit în satul nostru prin 1946, când cu marea foamete din Moldova. Eram foarte mândru cǎ acesta venea şi îmi aducea revista acasǎ.
Revista Cutezǎtorii era chiar interesantǎ, fiindcǎ apǎrea în climatul de relativǎ liberalizare ideologicǎ şi politicǎ, de dupǎ venirea la putere a lui Ceauşescu. Îmi amintesc de interviurile fǎcute de Biti Caragiale cu Tudor Arghezi, Iorgu Iordan şi alte personalitǎţi. Îmi amintesc de serialele pe care le citeam cu aviditate (unul se chema Ostrovul lupilor şi era semnat de Petre Luscalov), ca şi de benzile desenate de aici.
În anii de liceu nu am avut o publicaţie sǎptǎmânalǎ preferatǎ, dar la facultate citeam Viaţa studenţeascǎ, la care am si colaborat.
Dupǎ ce am ajuns cadru didactic, revista mea sǎptǎmânalǎ preferatǎ a devenit România literarǎ. Cred cǎ primul meu articol publicat aici era o recenzie la o carte a profesorului Ion Zamfirecsu, Teatru şi umanitate. În ultimii ani, am devenit şi un colaborator statornic al revistei, trimiţând aici recenzii, studii, articole, însemnǎri de cǎlǎtorie, documente literare inedite. Îmi place orientarea revistei şi ţinuta ei intelectualǎ.
Oricum ar fi zilele de vineri, ştiu sigur cǎ, în jurul prânzului, voi gǎsi în cutia poştalǎ aceastǎ revistǎ, pe care o citesc cu interes.
O micǎ bucurie sǎptǎmânalǎ.