Ieri am reuşit sǎ finalizez noua mea carte, O cǎlǎtorie în Ţara Kangurului, reunind însemnǎrile mele de cǎlǎtorie din 2009, studiile şi articolele pe care le-am scris dupǎ revenirea acasǎ. Am dat cartea, pentru tehnoredactat, Doamnei Edith Fagarasi, care mi-a finalizat-o deja azi. În maximum zece zile, voi avea şi coperta fǎcutǎ de un alt profesionist, Könczey Elemér, unul din marii graficieni ai României contemporane, care mi-a fǎcut coperţile la cele mai recente cǎrţi ale mele. Acestea se pot vedea pe site-ul meu, www.ilierad.ro. Cartea va fi tipǎritǎ la Zalǎu, de un profesionist tipograf, Major István. Este extrem de reconfortant sǎ lucrezi cu astfel de oameni.
Acum câteva zile am scris pe blogul meu despre România în care aş vrea sǎ trǎiesc. Au fost doar nişte gânduri succinte. Iatǎ încǎ un elemnt care ar alcǎtui patria mea idealǎ: sǎ lucrez numai cu profesioniştii!
Le spun adesea studenţilor mei cǎ îmi place foarte mult lumea circului. Da, lumea circului propriu-zis, nu circul zilnic, în care trǎim de o bunǎ bucatǎ de vreme. Pentru cǎ la circ nu pot fi decât oameni profesionişti. Dacǎ nu sunt profesionişti, dresorii de animale fioroase ar fi mâncaţi de acele animale. Dacǎ cei care merg pe sârmǎ sau fac salturi la inele nu ar fi nişte profesionişti, s-ar accidenta la fiecare spectacol. Un director de circ nu îşi poate angaja acolo soţia, amanta, nepoata sau verişoara, decât dacǎ aceste persoane sunt cu adevǎrat profesioniste. Oare cum am face sǎ “implementǎm”, din lumea circului, câteva principii?
Am vǎzut prin oraş afişe cu un spectacol de circ. Caut un pretext sǎ mǎ duc: cum nu am încǎ nepoţi, încerc sǎ îi amǎgesc pe bǎieţii mei, sǎ vinǎ cu mine.
Ah, ce mult îmi place lumea circului profesionoist!