Mănăstirea Cutlumuş, al cărei stareţ a fost, în a doua jumătate a secolului XIX, şi Arhimandritul Chiriac Dimitriu.
Văzând câtă atenţie i-a acordat Mihai Eminescu acestui monah român, stareţ al Mănăstirii Cutlumuş, care era considerată atunci o mănăstire românească, am decis să-i aduc în actualitate memoria, deşi nu avem despre el decât date puţine, apărute în presă, cu ocazia vizitei sale în România, în 1878, pentru a strânge cărţi, în vederea înfiinţării unei biblioteci de carte românească, menite a servi românilor macedoneni, aflaţi în pragul deznaţionalizării. Arhimandritul a reuşit să strângă 40.000 de volume, a avut o întrevedere cu Regele Carol I şi Regina Elisabeta, la Sinaia, Casa Regală a noi Românii libere lăudând iniţiativa arhimandritului şi făcând donaţii importante.
Am găsit în multe lucrări despre Athos infirmaţia că Arhimandritul Dometie Trihenea a fost singurul român, stareţ la o mănăstire din Athos (în cazul său, era vorba de Mănăstirea bulgărească Zografu). Aşadar, Arhimandritul Dometie are un vrednic precursor! Cazul este cu atât mai interesant, dacă ne amintim că, cerând ajutoare de la domnitorul Vlaicu Vodă (1364-1374), pentru refacerea Mănăstirii Cutlumuş, stareţul Hariton a obţinut de la domnitorul român (căruia îi satisfăcuse dorinţa ca mănăstirea să devină idioritmică!) clauza ca stareţul mănăstirii să fie ales întotdeauna dintre călugării greci! Iată că alegerea lui Chiriac Dimitriu ca stareţ se abătea de la acea regulă, din a doua jumătate a secolului XIV!
Pentru că, aşa cum spuneam, nu deţinem alte informaţii, în afara celor publicate în ziarele vremii, cu ocazia prezenţei arhimandritului Chiriac în România, vom reproduce, cronologic, toate informaţiile din presă, la care am avut acces, pentru a reconstitui, cât de cât, o parte din viaţa şi faptele vrednice de pomenire ale acestui venerabil patriot român, cum îl considera şi Eminescu.
Nu ştim cum au fost transportate acele cărţi, obţinute cu atâtea eforturi, la Muntele Athos, ce s-a întâmplat acolo cu ele etc.
Din păcate, o ştire din 11 iulie 1903, publicată în ziarul Evenimentul, relatează că Arhimandritul Chiriac Dimitriu a încercat să se sinucidă, la Schitul Pocrov, de lângă Mănăstirea Neamţ, unde probabil arhimandritul s-a stabilit, când s-a întors din Muntele Athos.
Scurtă biografie a Arhimandritului Chiriac Dimitriu
IAȘI, în 3 iulie 1879
Era în anul 1858, când, în Botoșeni, se născu Costachi Dimitriu, carele, ajuns apoi la vârsta de 18 ani, părăsi casa părintelui său, ce era negustor român și se duse, după obiceiul de atunci, la Mănăstirea Neamțului, să se dedeie vieței monahale. Trei ani stătuse el acolo ca „frate“, primind cu evlavie învățăturile duhovnicești, de la bătrânii călugări. Dorul lui, însă, de a-și înavuți cunoștințele, l-a făcut să se ducă la mănăstirile de la Sfântul Munte Athos, din Macedonia, căci așa s-a crezut pe atunci, că acolo e eldoradul pietății și focarul luminei.
Costachi Dimitriu, devenit monahul Chiriac Dimitriu, ajunse la Sfântul Munte în 1850 și, ca român, intrase în 1853 în mănăstirea română de acolo. Prin o conduită exemplară, monahul Chiriac câștigase în scurt timp simpatia tuturor călugărilor, nu numai români, dar şi greci şi ruşi. Un călugăr bătrân, vroind a recompensa serviciile lui Chiriac, i-a hărăzit o frumoasă avere. Chiriac, devenit bogat și văzând de-o parte progresul în toate al românilor din România liberă, iar de alta starea înapoiată a românilor Macedoniei, se gândi în ce chip ar putea să răspândească cultura și literatura română printre frații noștri din Macedonia. Cunoscând că românii macedoneni se bucură de o stare comercială, dar și familială bună, Arhimandritul Chiriac Dimitriu s-a convins, în curând, că unicul mijloc, pentru realizarea scopului său național, este instrucțiunea.
Prea Cuvioșia Sa Arhimandritul se hotărî, [aşa]dar, să lucreze pe această cale.
În Macedonia există în total 16 școli române, 14 de băieți și 2 de fete. Instrucția, însă, întâmpină acolo mari greutăți, căci lipsa de cărți e foarte mare. Ce folosesc clădiri de școli și profesori, dacă lipsesc cărți, mai ales la școalele rurale, cum sunt cele din Macedonia? E întocmai ca și o clădire de teatru și actori, însă fără scrieri teatrale.
Prea Cuvioșia Sa Arhimandritul concepu dar planul, să înființeze o mare bibliotecă, la mănăstirea română de la Athos, care să procure școlilor cărțile trebuitoare.
Lipsind însă bani, formarea unei asemine biblioteci era o grea problemă, dar, cu toate aceste, patrioticul Arhimandrit și-a propus a o rezolvi. Cum? Prin apel la patriotismul românilor de la Dunăre!
Arh. Chiriac Dimitriu își părăsi dar, în septemvre 1878, chilia sa din munții macedoneni și-și îndreptă pașii săi spre Dunăre, cu încredere în pronia dumnezeiască și cu speranță în patriotismul României libere.
Trecând Dunărea și ajuns in România, Arh. Chiriac se adresă către națiunea română, arătând nevoile fraților noștri din Macedonia. Toți patrioții, de la Domnitor și până la cetățeanul cel mai sărman, căuta să răspundă la acest apel, prin ofrande de cărți. Spre lauda ziaristicei române, constatăm aice ardoarea cu care, mai ales foile bucureștene, susținură la început opera națională a patrioticului monah.
De vr-o lună încoace și vechea capitală, Iași, are onoarea și bucuria a găzdui pe venerabilul Arhimandrit. Ca întotdeauna, așa și de astă dată anticul nostru oraş s-a ilustrat în patriotism, căci, în scurtul timp de vr-o lună, publicul de aice a oferit, pentru numita bibliotecă, peste 12.000 volume.
Până acuma s-au adunat, în toată România, 40.000 volume, a treia parte din această frumoasă colecție e oferită de ieșeni. Onoare, dar, ieșenilor! Subscripția însă nu e încă terminată, și să sperăm că românii își vor da toate silințele să ofere fraților din Macedonia, ca dar național, o colecție de cel puțin 60-80.000 volume.
Opera este și va fi frumoasă, mulțămită patriotismului națiunei noastre și mai ales mult venerabilului Arh. Chiriac Dimitriu, a[l] cărui merit e mare. Suntem datori a exprima dar acestui patriotic monah recunoștiința poporului român și, în consecință, sperăm că, afară de particulari, și Guvernul va urma înainte a sprijini pe valorosul misionar român, în realizarea misiunei sale naționale, și că va ști să recompenseze pe acest luptător a românismului.
Numele acestui inițiator al înființării bibliotecei române în Macedonia va rămâne neșters în istoria națiunei noastre. Lui, românii macedoneni vor avea a mulțămi deșteptarea lor națională, iar noi, că numele de român va începe a răsuna mai puternic prin Munții Macedoniei.
Opera, ce a întreprins, e de folos pentru toți românii în genere, în special însă de mai mare [folos] pentru cei din Macedonia. Cu atât mai mult ne cuprinde mirarea, aflând că marele număr de români macedoneni, stabiliți de mulți ani aice, la noi, se interesează prea puțin de această operă națională, deși, pe baza că sunt frați de-ai noștri, de dincolo de Balcani, au fost îmbrățișați de noi și au ajuns la averi și pozițiuni însemnate în țară. Macedonenii au puternice motive a reclama de la aceştii sprijin, cari și ei sunt datori a-și aduce aminte de locul lor de naștere. Nepăsarea aceasta, însă, sperăm că va înceta și că, în curând, vor auzi că macedonenii de aice formează un Comitet pentru frații lor.
Terminând, exprimăm încă o dată recunoștința noastră cătră venerabilul Arhim. Chiriac și rugăm atât pe privații și autoritățile respective, cât și pe confrații noștri ziarişti, să-i deie tot concursul lor patriotic.”
(Curierul (Th. Balassan). Foaia intereselor generale, anul VII, nr. 77, 4 iulie 1879, p. 1-2.
În audienţă la Prinţul Carol I şi Principesa Elisabeta
Sânţia Sa, părintele Arhimandrit Chiriac Dimitrie, de la Sântul Munte Athos, aflăm că zilele acestea a fost primit în audienţă, la Sinaia, de Măriile Lor, Suveranii ţărei, cu multă bunăvoinţă, şi că Măriile Lor [au oferit] deosebit darurile munificente, cu cari au înzestrat înfiinţarea bibliotecei române de la Sântul Munte, au încurajat prin grai pe prelatul român, în întreprinderea sa naţională.
(Timpul, anul III, nr. 203, 16 septembrie 1878, p. 3)
Biblioteca mănăstirii române de pe muntele Athos
Înainte de toate aducem la cunoștința cetitorilor noștri că s-a aplanat conflictul ce exista de atăţa ani între călugării moldoveni și munteni de la Sf. Munte și că, în urma împăcăciunei definitive, realizate prin înalta intervențiune a M. S. R. Domnitorului, părintele Nectarie s-a intors la Sf. Munte, împreună cu toți ceilalți călugări moldoveni. Această știre va umple de bucurie pe toți adevărații patrioți români.
Să trecem acuma la altceva, tot atăt de important. Mănăstirea română de la Sf. Munte, în urma inițiativei luate de Prea Cuvioșia Sa Părintele Arhimandrit Chiriac Dimitriu (născut din Botoșeni), a înființat o bibliotecă centrală, destinată a servi pentru propagarea românismului în Tesalia și Macedonia, unde se află sute de mii de macedo-români. Spre a înavuți această bibliotecă, P. C. Arh. Chiriac Dimitriu, autorizat fiind și de Guvernul nostru, a întreprins a călători prin întreaga Românie, adunând ofrande de cărți pentru acea bibliotecă. Până acuma a adunat în România de dincolo de Milcov peste 20.000 [de] volume. Păr. Chiriac Dimitriu a sosit acuma și aice, în antica capitală a Moldovei, pentru acelaș scop. Credem că ieșenii își vor arăta și de astă dată patriotismul și iubirea de românism, oferind P. C. Sale Arhimandritului Ch. Dimitriu, fiecare cât va putea mai multe cărți și că vor contribui, astfel, ca cele 14 școli române de băieți și 12 şcoli române de fete din Tesalia și Macedonia, înființate de Cuza Vodă și acuma în înflorire sub protecția lui Carol Vodă, să fie dotate cu biblioteci, necesare și ca românismul să-și găsască, în acele părți transbalcanice, o puternică propagandă.
Sperăm că, pe lângă particulari, și autoritățile comunale și județene vor contribui din răsputeri la această mare operă națională, pentru românii, frații noștri de dincolo de Balcani.
(Curierul (Th. Balassan). Foaia intereselor generale, anul VII, nr. 62, 630 mai 1879, p. 3)
Decorat cu Medalia de aur cl. I a „Serviciului Credincios” adus românismului
Prea Cuvioșia Sa, Păr. Arhimandrit Chiriac Dimitriu, carele, pentru activitatea și patriotismul său, a fost decorat cu Medalia de aur cl. I a „Serviciului Credincios” adus românismului, a și început, în Iași, cu distribuirea listelor pentru strângerea de ofrande. Aflăm, cu bucurie, că d. Th. Codrescu, vechi literat și tipograf, a dăruit la început 1700 volume și în urmă încă 1300 volume, adecă în total 3000 volume pentru această bibliotecă, menită a servi pentru răspândirea luminei și românismului între românii din Tesalia și Macedonia.
Mulțumim d-lui Codrescu pentru donațiunea patriotică și sperăm că și alţii îl vor urma în frumosul exemplu ce a dat.
(Curierul (Th. Balassan). Foaia intereselor generale, anul VII, nr. 63, 1 iunie 1879, p. 3)
Mulţumiri publice
„Arhimandritul Chiriac Dimitriu (Bibliotecarul), inițiatorul și activul strângător de ofrande de cărți, pentru biblioteca Mănăstirii române de la Sf. Munte, vizitându-ne ieri, ne-a rugat să exprimăm mulțumirile sale la toți acei, cari s-au însărcinat cu strângerea ofrandelor, precum și celor, cari au făcut deja ofrande. Prea C. Sa Părintele Chiriac Dimitriu roagă totodată a se grăbi cu acoperirea listelor respective, spre a se evita cheltueli mari, de care ar fi urmată îndelungata d-sale prezență în Iași.”
(Curierul (Th. Balassan). Foaia intereselor generale, anul VII, nr. 65, 6 iunie 1879, p. 3.
Mulțumire publică
D-le redactor! Permiteți-mi, Vă rog, cu ocaziunea plecării mele din Iași, a Vă exprima profunda mea recunoștință, pentru zelul cu care ați binevoit, ca străin ce eram, a mă conduce aice, pe la diferitele autorități, precum și pentru sprijinul puternic, ce mi-ați dat, atât prin mult stimata Dv. foaie, cât și prin propaganda Dv. personală. Vă exprim aceasta a mea recunoștință și în numele românilor macedoneni, pentru cari lucrez. De asemine, Vă adresez mulțumirile mele pentru cele 450 volume cărți și alte tipărituri, ce au avut patriotismul a le oferi pentru biblioteca română de la Sf. Munte.
Dumnezeu să vă binecuvinteze!
Arhimandritul Chiriac Dimitriu, bibliotecar pentru Muntele Athos.
(Curierul (Th. Balassan). Foaia intereselor generale, anul VII, nr. 77, 4 iulie 1879, p. 3).
MULȚĂMIRE PUBLICĂ
S.S. Arhimandritul Chiriac Dimitriu, neobositul luptător pentru înființarea bibliotecei de la Muntele Athos, vine, prin organul nostru, a mulțumi onor. public iaşan, precum și autorităților locale, pentru patrioticul concurs, ce a binevoit a-i da în strângerea cărților destinate întru acest scop. S.S. au adunat, până acum, numai din Iaşi, peste 12.000 volume cărți.”
(Curierul de Iaşi, anul XII, nr. 67, 5 iulie 1879, p. 2)
Bibliotecă română de la Sf. Munte
În momentul de a pune foaia sub presă, primim o telegramă din Botoșani, care ne aduce îmbucurătoarea veste, că cetățenii de acolo răspund cu mult entuziasm patriotic la apelul ce li face Sf. Sa Arhimandritul Chiriac Dimitriu. Nici că era de așteptat altfel, căci botoșenenii s-au distins întotdeauna prin patriotismul lor exemplar și prin sacrificii pentru cauza națională.
Onoare botoșenenilor, și bucuria țării, că are acolo fii atât de demni!
(Curierul (Th. Balassan). Foaia intereselor generale, anul VII, nr. 84, 20 iulie 1879, p. 3)
Arhimandritul Chiriac Dimitriu
Neobositul bibliotecar de la Muntele Athos s-a reîntors ieri în orașul nostru, din călătoria ce a întreprins-o prin orașele Cernăuți, Botoșani, Dorohoi și Folticeni, în scopul ce Sf. Sa îl urmărește cu o activitate exemplară, pentru a aduna cărți spre biblioteca română din Muntele Athos, pentru dezvoltarea culturei românismului în Macedonia. S.S. a fost pretutindene îmbrățișat cu cordialitate, adunând aproape de 4000 volume de deosebite scrieri și în diverse limbi, numai din aceste 4 orașe.
S.S. exprimă cele mai călduroase mulțumiri d.d. baron Petrino, Hurmuzachi, Dr. Zotta, Arhimandritul Silvestru Moraru și alții din Cernăuți; dd. General Tobias Ghergel, prefectul județului Botoșni, d. Argenti și d.d. profesori de la Liceul din Botoșani; d.d. Hasnaș, prefect, jud. Dorohoiu, d.d. prefect al județului Folticeni, d. Ghițeșcu, d. director al Prefecturei și cu deosebire d-lui Diaconovici, care a oferit 100 de volume din cele mai alese, precum și 100 fr. Toate aceste persoane au dat S.S. Arhim. Ch. Dimitriu cel mai călduros sprijin în îndeplinirea misiunei sale.
Asemenea S.S. mulțumește din inimă tuturor persoanelor generoase, ce au contribuit la realizarea nobilului său scop. Liste in regulă de numele tuturor donatorilor se vor publica în curând.
Credem că este locul de a aminti aici despre silințele și zelul neobosit cu care Arhim. Chiriac Dimitriu lucrează fără încetare, pentru realizarea unui scop național, care merită cea mai mare laudă și o particulară atențiune din partea Guvernului și a tuturor autorităților ţărei.
(Curierul (Th. Balassan). Foaia intereselor generale, anul VII, nr. 101, 29 august 1879, p. 3)
O scrisoare
Mai jos publicăm o scrisoare prin care prea Sfinția Sa Arhimandritul Chiriac Dimitriu ne comunică îmbucurătoarea știre că moldovenii au răspuns la apelul ce s-a făcut, prin o ofrandă de aproape șasezeci mii volume cărți, pentru românii din Macedonia. Onoare moldovenilor, pentru această manifestare de românism, tot aseminea și bucovinenilor, care și ei, la marginile dictate de politica interioară de acolo, au contribuit la această operă națională.
Onoare însă și recunoștință patrioticului Arhimandrit Chiriac Dimitriu, care, dovedind toate obstacolele, au procedat, cu o rară activitate și dedare pentru a o putea realiza deșteptarea simțului național la românii din Macedonia, prin mijlocul fondărei unei biblioteci române la Muntele Athos. S.S. părăsește Moldova și va începe misiunea sa peste Milcov. Sperăm că, pe lângă frații noștri, atât presa, cât și Guvernul se vor grăbi a-i da tot sprijinul real, pentru ca acest misionar al românismului să poată complecta o operă strălucitoare, care să fie, în regiunile Pindului, o vie mărturie de superioritate a neamului român asupra celorlalte.
Curierul (Th. Balassan). Foaia intereselor generale, anul VII, nr. 105, 7 septemvre 1879, p. 3)
Două ştiri din ziarul Evenimentul depun mărturie despre sfârşitul tragic al acstui patriot român, lăudat de Mihai Eminescu, pentru patriotismul său.
Nu ştim cum au fost transportate la Sfântul Munte Athos cele 40.000 de volume strâne de Arhimandritul Chiriac Dimitriu, care a revenit în România, îmcercând să se sinucidă. Avea doar 45 de ani!
Transferul la Mănăstirea Râşca
„PCS Arhimandritul Chiriac Dimitriu, de la Schitul Pocrov, care a încercat să se sinucidă, va fi transferat la Mănăstirea Râşca.”
(Evenimentul, seria II, an XI, nr. 126, 11 iulie 1903, p. 3)
Un călugăr smintit
Sâmbătă, 12 iulie [1903], părintele Arhimandrit Chiriac Dimitriu, de la Schitul Pocrov, de pe lângă Manăstirea Neamț, a încercat să se stranguleze în clopotnița bisericei din Pocrov. În dimineața acelei zile, pe la ora 9, părintele Dimitriu se suise în clopotniță și, legându-și zdravăn gâtul cu funia de la clopotul cel mare al bisericei, începuse a se legăna deja, dând, în acelaș timp, în contra voinței sale, prilej clopotului să sune. Călugării, atrași de zgomotul neobicinuit al clopotului la acea vreme, se duseră se vadă ce e. Cu mare greutate, egumenul schitului, părintele Alexie, scăpă la viață pe maniacul călugăr Dimitriu. Această încercare de sinucidere nu a emoționat pe nimeni, căci ea intră deja în numărul al 6-lea din seria unei astfel de morți, căutate cu lumânarea. Ar trebui ca, în interesul orânduielei și liniștei celorlalți călugări, să se dea odată măsuri contra numitului călugăr, care-și face chiar de cap.
(Evenimentul, ziar conservator, seria II, anul XI, nr. 131, 17 iulie 1903, p. 3)
Concluzii. Pentru a afla mai multe informaţii despre Arhimandritul Chiriac Dimitriu (inclusiv o motivare a actului său suicidal), am trimis o scrisoare Mănăstirii Cutlumuş. Mi s-a răspuns că evenimentul respectiv este prea îndepărtat şi ar necesita cautări dificile în arhivă. MI-a ș-a recomandat să iau legătura cu porfersourl Florin Marinescu, un cunoscut cercetător al aşezămintelor de la Muntel Athos. I-am scris la adresa de email indicată, dar nu am primit niciun răspuns.
M-am adesat conducerii Mănăstirii Neamţ, unde a vieţuit şi Arhimandritul Chiriac Dimitriu, de la care am primit următorul răspuns, cu nr. 65 din 27 februarie 2026:
„Cu deosebit respect, vă aducem la cunoştinţă că părintele Arhim. Chiriac Dimitriu a fost vieţuitor în obştea Schitului Pocrov şi a trecut la cele veşnice în data de 17 iulie 1903, fiind înmormântat în cimitirul Schitului. Cu stimă, Stareţu Mănăstirii Neamţ, Arhimandrit Benedict Sauciuc. Secterar, Protos. Iacob Todică”.
Conducerea Mănăstirii Neamţ mi-a trimis şi un document cu vieţuitorii Schitului Pocrov, între care apare, la poziţia 6, şi Arhimandritul Chiriac Dimitriu.
Mi s-a mai spus, într-un alt mesaj, că nu se mai păstrează mormântul Arhimandritului Chiriac. La schitul Pocrov se păstrează doar mormintele din anii 1980.
Poate că, citind aceste rânduri, cineva din vreo obşte monahală, vreun cercetător sau urmaşi ai arhimandritului, vor continua cercetările, pentru a răspunde la cele trei întrebări pe care ni le-am pus şi noi: 1. Dacă cele 40.000 de cărţi au ajuns şi cum au ajuns la Sfântul Munte Athos. 2. Dacă au ajuns, ce ș-a întâmplat cu aceste volume? 3. De ce s-a întors Arhimandritul Chiriac de la Muntele Athos, ajungând în situaţia de a-şi pune capăt zilelor, la vârsta de doar 45 de ani?