Andrei Pleşu va conferenţia la Facultatea de Ştiinţe Politice a UBB (sambata, 13 octombrie 2012)

A

afis_Andrei Plesu_03Andrei Pleşu, scriitor, filosof, estetician, istoric al artei şi eseist, fondatorul şi Rectorul Institutului de Studii Avansate “New Europe College”, respectiv directorul fondator al revistei Dilema (azi: Dilema veche), cunoscutǎ personalitate a vieţii publice româneşti şi strǎine (“un seducǎtor internaţional”, cum îl numea Gabriel Liiceanu), va dialoga vineri, 19 octombrie a.c, începând cu ora 10,00, cu studenţii jurnalişti clujeni, pe tema Obiectivitǎţii în jurnalismul românesc.
Întâlnirea va avea loc în Amfiteatrul “Woodrow Wilson” al Facultǎţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicǎrii (str. General Traian Moşoiu, nr. 71).
*
Andrei Pleşu s-a nǎscut în a 23 august 1948, la Bucureşti. Urmeazǎ Liceul “Spiru Haret” (1959-1966), apoi Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia istoria şi teoria artei (1966-1971), unde-i are profesori, între alţii, pe Ion Frunzetti, Eugen Schileru, Vasile Drǎguţ, Dan Hǎulicǎ ş.a. Doctor în istoria artei, cu teza Pitoresc şi melancolie. O analizǎ a sentimentului naturii în cultura europeanǎ, publicatǎ în acelaşi an, pentru care va primi Premiul Uniunii Artiştilor Plastici şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Cercetǎtor ştiinţific la Institutul de Istoria Artei al Academiei RSR (1971-1979) şi lector la Facultatea de Arte Platice a Institutului “Nicolae Grigorescu” (1980-1982). Bursier Humbold la Universitǎţile din Bonn (1975-1977) şi Heidelberg (1983-1984). “A fǎcut parte, alǎturi de Gabriel Liiceanu – scrie Alex Ştefǎnescu –, din grupul restrâns de tineri, de formarea intelectualǎ a cǎrora s-a ocupat Constantin Noica. […] Erudiţia, umorul, cunoaşterea perfectă a mai multor limbi, spectaculoasa sa libertate de gândire i-au determinat pe reprezentanţii autorităţilor comuniste să-l considere incontrolabil şi suspect. Acuzat că a participat la şedinţe de <>, străine de ideologia comunistă, este exclus din PCR şi îşi pierde postul de lector la Facultatea de Arte Plastice, în 1982. După doi ani de şomaj, reuşeşte să se angajeze ca documentarist la Institutul de Istoria Artei din Bucureşti, dar în 1989 este detaşat forţat ca bibliotecar-muzeograf la Casa Memorială <> din Tescani, judeţul Bacău. În aceastǎ perioadǎ, atât el, cât şi familia lui, sunt supravegheaţi riguros de agenţii Securitǎţii.” (Alex Ştefǎnescu, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000. Concepţia graficǎ: Mihaela Şchiopu. Fotografii de Ion Cucu, Editura Maşina de Scris, Bucureşti, 2005, p. 1046-1047).
Dupǎ Revoluţia din decembrie 1989, este profesor la Academia de Arte Frumoase şi la Facultatea de Filosofie a Universitǎţii din Bucureşti. Lector la Berkely University, în SUA (1994). Fondator şi Rector al Institutului de Studii Avansate “New Europa Collge”. Ministru al Culturii în primul guvern postrevoluţionar (1989-1991), ministru al Afacerilor Externe (1997-1999), membru al Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitǎţii (2000-2004), consilier prezidenţial al preşedintelui Traian Bǎsescu, pentru Relaţii internaţionale (2004-2005). Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi primul redactor-şef la revistei Dilema, editatǎ de Fundaţia Culturalǎ Românǎ.
Andrei Pleşu a primit, de-a lungul anilor, numeroase premii şi distincţii, atât în ţarǎ, cât şi peste hotare (amintim titlul de Comandor al Legiunii de Onoare din partea Republicii Franceze, 1999, Premiul “Joseph Bech”, pentru merite în promovarea Europei Unite, 2002, etc.). Este membru al mai multor academii de arte şi ştiinţe şi Doctor Honoris Causa al Universitǎţii “Albert Ludwig” din Freiburg (2000) şi al Universitǎţii “Humbold” din Berlin (2001). Vorbeşte fluent limbile englezǎ, francezǎ şi germanǎ.
A publicat urmǎtoarele volume: Călătorie în lumea formelor. Prefaţǎ de Ion Frunzetti (1974); Pitoresc și melancolie. O analizǎ a sentimentului naturii în cultura europeanǎ (1980; ed. a II-a, 1992); Francesco Guardi (1981); Ochiul și lucrurile (1986); Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului (1988; ed. a II-a, 1994); Dialoguri de seară (cu Pǎrintele Galeriu, Gabriel Liiceanu, Sorin Dumitrescu) (1991); Jurnalul de la Tescani. Cu desene de Horia Bernea (1993; ed. a II-a, 1996); Limba păsărilor (1994; ed. a II-a, 1997); Chipuri și măști ale tranziției (1996); Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (Andrei Pleşi şi Petre Roman în dialog cu Elena Ştefoi) (2002); Despre îngeri (2003); Obscenitatea publică (2004); Comédii la porțile Orientului (2005); Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri (2006); Sensuri metafizice ale crucii (în colaborare) (2007); Note, stări, zile (1968-2009) (2010); Despre frumusețea uitată a vieții (eseuri din Dilema veche și Adevărul) (2011); Față către față. Întâlniri și portrete (2011).
În strǎinǎtate i-au apǎrut urmǎtoarele lucrǎri: Corot, Murray’s Sales and Service, 1973; Reflexion und Leidenschaft. Elemente einer Ethik des Intervalls, Wien, Deuticke, 1992; Eliten – Ost und West, Berlin, de Gruyter, 2000; Wer in der Sonne steht, wirft Schatten, Ostfildern vor Stuttgart, Ed. Tertium, 2000; Die Toleranz und das Intolerable, Basel, Schwabe, 2004; Actualité des anges, Ed. Buchet-Chastel, 2005; Das Schweigen der Engel (aus dem Rumänischen von Georg Aescht), Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 2008.
A publicat patru audiobook-uri: Despre îngeri (2003, 2005); Comédii la porțile Orientului (2005); Un altfel de Caragiale (2006); Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri (2006) şi a îngrijit mai multe ediţii: Eugen Schileru, Preludii critice (ediţie şi prefaţa), 1975; Constantin Noica, Jurnal de idei (în colaborare cu Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu şi Sorin Vieru) (1990); Mircea Eliade, Drumul spre centru (în colab. cu Gabriel Liiceanu) (1991); Nikolae Berdiaev, Sensul creaţiei. Traducere de Anca Oroveanu (ediţie şi prefaţǎ) (1993), prefaţând volume de Giulio Carlo Argan, Teodor Baconsky, Georges Charbonier, Vačlav Havel, Felix Klee, Simon Vestdijk. A colaborat la Dicţionarul de politologie al lui Silviu Brucan (1993) şi a scris texte de prezentare a unor jurnalişti cunoscuţi (Robert Turcescu, Adelin Petrişor ş.a).

Adaugă comentariu