1. Preliminarii. Domnul Cosmin Puriş, actualul redactor-şef al ziarului Făclia de Cluj, mi-a reamintit că noua serie a ziarului pe care îl conduce împlineşte, la decembrie 2019, 30 de ani, etapă care înseamnă puţin pe scara istoriei, dar mult în viaţa unui om sau a unei instituţii. Tocmai de aceea, jubileul ca atare trebuie sărbătorit într-un fel sau altul.
Fac, în cele ce urmează, o recapitulare a legăturilor pe care le-am avut şi le am cu acest ziar, legături care au în palmares aproape 50 de ani, începuturile colaborării mele la Făclia datând din vremea anilor de studenţie, fiind concretizate în câteva sute de ştiri, reportaje, articole, recenzii de cărţi, interviuri etc. Debutul meu editorial (cu volumul Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Praga, Varşovia, Budapesta, Bucureşti, 1998, prefaţat de acad. Constantin Ciopraga) se datorează Făcliei, unde a apărut în serial, iar după lectura lor, Doamna Irina Petraş m-a invitat să reunesc toate filele de jurnal în cartea amintită.
2. Scurt istoric. Făclia de Cluj este cel mai longeviv ziar din istoria presei clujene, având în spate o tradiţie de peste 70 de ani, cu schimbări mai mici sau mai mari ale denumirii: Lupta Ardealului (1946-1951), Făclia Ardealului (1951-1952), Făclia (1952-1989), Adevărul (nr. 1-3, din decembrie 1989), Adevărul în libertate (1990-1991), Adevărul de Cluj (1991-2007), Făclia de Cluj (din 2007). Un ziar care a trecut printr-o revoluţie, prin nenumărate crize economice, politice şi sociale, dar care a rezistat miraculos tuturor provocărilor, pe o piaţă concurenţială tot mai acerbă, fără să aibă rubrici de dezvăluiri, fără “Fata de la pag. 5”, fără articole de cancan, fără priviri pe gaura cheii, în viaţa persoanelor publice sau a vedetelor de carton, fără ştiri “pe surse”.
La Făclia s-a practicat întodeauna jurnalismul de calitate, imparţialitatea, atâta cât omeneşte este posibilă, documentarea până-n panzele albe, grija pentru acurateţea stilistică şi gramaticală. Făclia este singurul cotidian clujean, care acordă culturii, în fiecare număr, două pagini, pe măsura Cetăţii universitare şi culturale în care apare. La Faclia s-a practicat întotdeauan o presă aflată la cele mai înalte standarde, un model pentru şcolile de jurnalism. La Făclia au lucrat mereu profesionişti, începând cu cei din conducere (Ilie Călian, Valer Chioreanu, Radu Vida, Michaela Bocu şi Cosmin Puriş) şi terminând cu redactorii de rubrici.
Fostul ziar Făclia era singurul cotidian din judeţul Cluj, având o dublă egidă: organ al Comitetului Judeţean Cluj al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean, aşa cum scria pe frontispiciu. I-am cunoscut pe toţi redactorii-şefi ai ziarului din ultima jumătate de veac: Emilia Crişan, Liviu Râureanu, Ilie Călian, Radu Vida, iar în prezent Cosmin Puriş. Am avut relaţii foarte bune şi cu unii membri ai redacţiei: Michaela Bocu, în primul rând, dar şi Vintilă Vulpescu, Vasile Moldovan, Călin Sorin, Ion Constantinescu, Maria Sângeorzan, Emil Pop, Cristian Bara, Dorin Serghie, Demostene Şofron, apoi scriitorii care au trecut prin redacţia ziarului, având anumite funcţii de conducere sau în calitate de redactori ori publicişti comentatori: Valer Chioreanu, Viorel Cacoveanu, Dan Rebreanu, Ion Maxim Danciu. Despre mulţi dintre aceşti autori am scris şi publicat fişe de dicţionar, pentru un proiectat Dicţionar al jurnaliştilor şi publiciştilor clujeni sau au fost invitaţii mei la diferite cursuri şi seminarii de la Departamentul de jurnalism al UBB.
3. Anii studenţiei. În perioada studenţiei, am iniţiat şi organizat ciclul de conferinţe “Mărturia unei generaţii”, conferinţe care s-au bucurat de mare succes în lumea intelectuală clujeană, pe care le-am înregistrat pe bandă magnetică şi aştept să am răgazul pentru a le transcrie şi publica. Au ţinut astfel conferinţe Liviu Rusu, Edgar Papu, Ion Zamfirescu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Paleologu, Ştefan Aug. Doinaş, D.D. Roşca, Aug. Z. N. Pop, Paul Alexandru Georgescu, iar ceva mai târziu Constantin Ciopraga şi Bartolomeu Valeriu Anania. Toate aceste conferinţe au fost mediatizate prin afişe, dar mai ales prin intermediul ziarului Faclia. La un moment dat, Emilia Crişan mi-a transmis să scriu un articol de sinteză despre aceste conferinţe, ceea ce am şi făcut (Cf. Ilie Rad, Mărturia unei generaţii, în Faclia, 5 ian. 1978).
4. În învăţamântul preuniversitar. După terminarea facultăţii şi a stagiului de profesor la Şcoala Nr. 7 din Timişoara (1979-1982), am obţinut o detaşare, pe o jumătate de normă, la Şcoala Nr. 17 din Cluj-Napoca (actuala Şcoală “Ion Creangă”). Aici am organizat diferite medalioane literare, întâlniri cu scriitori clujeni, cu ocazia apariţiei unor cărţi ale acestora (Al. Căprariu, Petre Bucşa, Eugen Uricariu, Bazil Gruia, Petre Şaitiş, Maria Ioniţă, Augustin Pop, Tiberiu Rebreanu), iar într-un an l-am avut invitat pe Corneliu Iosof, poate ultimul clujean în viaţă, care participase la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.
Merită să povestesc un caz care arată atât curajul ziarului, cât şi o mică scăpare a cenzurii. La 19 mai 1982, sculptorul Ion Jalea împlinea 95 de ani. Am organizat la şcoală un “Medalion omagial Ion Jalea”, care a cuprins: o expunere privind viaţa şi activitatea artistului, proiecţii de fotografii după lucrările sale, însoţite de comentarii, lectura unor fragmente din interviurile acordate de sculptor de-a lungul anilor, precum şi prezentarea unei tablete pe care Geo Bogza i-a închinat-o artistului. Am formulat o scurtă ştire despre acest eveniment, intitulată Madalion omagial Ion Jalea, pe care redacţia Faclia a publicat-o întocmai, deşi, în perioada respectivă (vorbim de “al doilea obsedant deceniu”, după formula Irinei Petraş, sau “deceniul satanic”, după expresia lui Mircea Zaciu – 1981-1989), omagii nu se puteau aduce, mai ales în presă, decât cuplului prezidenţial! I-am trimis lui Ion Jalea un exemplar din Faclia, iar artistul mi-a răspuns cu o emoţionantă scrisoare, pe care am, publicat-o, împreună cu altele trei, primite anterior, în revista Excelsior (anul I, nr. 1, 1992, p. 62-63).
Între 1985-1989 am lucrat la Consiliul Judeţean Cluj al Organizaţiei Pionierilor (CJOP), unde m-am ocupat cu probleme de presă şi cultură. Am cerut o audienţă la redactorul-şef de atunci al ziarului, Liviu Râureanu, exprimându-i dorinţa ca activitatea pionierilor clujeni să fie mai bine reflectată în coloanele ziarului. Aşa s-a născut rubrica intitulată “Cadran pionieresc”, în care se consemnau diverse concursuri, tabere, expoziţii ale pionierilor clujeni, de fiecare dată menţionându-se şi numele cadrelor didactice care organizau respectivele activităţi, ceea ce a stimulat activitatea colegilor mei profesori, mai ales a celor de la ţară, care rămâneau adesea în anonimat.
Tipărind, în calitatea pe care o aveam la CJOP, “foaia volantă” Ritmuri pioniereşti (care era de fapt o revistă de opt pagini, la care au colaborat Adrian Marino, Dumitru Pop, Ioan Silviu Nistor, Aurel Negucioiu, rector al Universităţii “Babes-Bolyai” şi alţii, dar nu am putut-o tipări decât în regim de foaie volantă), am făcut dese deplasări la Tipografia Ardealul, unde m-am împrietenit cu inginerul-şef, Ion Manole, de la care am aflat multe lucruri de culise: la 26 ianuarie, ziua de naştere a lui Ceauşescu, de pildă, domnia sa trebuia să stea toată noaptea în tipografie, pentru a veghea apariţia în cele mai bune condiţii a fotografiei tovarăşului. (Multe informaţii de acest gen se pot găsi în cartea domnului Ion Manole, Erată la viata unui tipograf, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014.) În această perioadă, am acordat primul meu interviu regretatului scriitor şi jurnalsit, Valer Chiorean (tema fiind tabăra de elevi de la Leghia).
Cineva din Tipografia Ardealul mi-a spus ca doi tipografi au pus un pariu că vor introduce o “şopârlă” la rubrica “Timpul probabil”, pe care cenzorii vigilenţi nu o mai citeau, pentru că ştiau că acolo nu se poate scrie nimic împotriva regimului. Ei bine, la “Timpul probabil” ar fi apărut informaţia” Mâine va ploa cu sticle de votcă şi coniac!” Nu ştiu dacă faptul este adevărat, dar poanta mi-a plăcut foarte mult.
Un caz concret, pe care l-am relatat în volumul coordonat de mine, Cenzura în România (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2012, p. 330) se referă la o greşeală de tipar din ziarul Făclia (anul XLII, nr. 12.303, 28 iunie 1986, p. 4), unde a apărut expresia “activitatea obosită” a lui Nicolae Ceauşescu, în loc de “activitatea neobosită”. Pentru această greşealâ de tipar, din interiorul unei telegrame externe, redactorul care a dat “bunul de tipar”, E.P., a fost dat afară din redacţie şi trimis la munca de jos, respectiv instructor la Caminul Cultural din Baciu, iar redactorul-şef al ziarului, Liviu Râureanu, a fost sancţionat. În aceeaşi zi, la ora 9,00, s-ar fi convocat o şedinţa a secretariatului Comitetului Judeţean Cluj al PCR, pentru a discuta gravitatea acestui caz. Toate exemplarele Făcliei, din ziua respectivă, au fost retrase de pe piaţă, iar Ioachim Moga, prim-secretar al Comitetului Judeţean Cluj al PCR, ar fi sunat-o pe Elena Ceauşescu, pentru a o preveni asupra acestei greşeli şi pentru a o informa în legătură cu măsurile disciplinare luate. Ancheta desfăşurată ulterior ar fi stabilit că cei patru tipografi de serviciu, în noaptea de 27-28 iunie 1986, ar fi fost etnici maghiari. Să fi fost o formă de protest din partea acestora? Am mai aflat că titlul unui alt articol din Faclia ar fi fost paginat astfel, speculându-se intenţionat despărţirea în silabe: “Generalissimul Stalin – un călău-zitor al popoarelor!”, dar n-am găsit numărul respectiv. Ar trebui căutat prin arhive.
În 1992 am întemeiat revista Excelsior, din care au apărut 16 numere. Fiecare număr din revistă era amplu prezentat în coloanele Făcliei, graţie Doamnei Michaela Bocu.
5. În cariera universitară. În 1995, am devenit lector la nou înfiinţata Facultate de Ştiinţe Politice şi Administrative din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai”, iar colaborarea mea cu ziarul Făclia a cunoscut amplitudini nebănuite, graţie în primul rând tot Doamnei Michaela Bocu, ziaristă de mare prestigiu, vorbitoare de limbi străine şi cu o solidă educaţie muzicală şi culturală în general – însuşiri cu care se pot lăuda puţini colegi de breaslă. Graţie Doamnei Michaela Bocu, în Faclia am publicat ştiri şi reportaje despre toate activităţile tinerei facultăţi, în special despre cele ale Catedrei nde Jurnalism (simpozioane, conferinţe, lansări de cărţi, călătorii în ţară şi în străinătate, interviuri cu oaspeţi străini etc.). Îmi amintesc şi acum de zilele în care duceam la redacţie materialele dactilografiate, iar dacă Doamna Bocu nu era încă sosită, le lăsam pe maşina de scris din biroul dânsei (sediul redacţiei se afla încă pe str. Napoca).
Dintre proiectele pe care le-am iniţiat acum, amintesc conferinţele organizate sub genericul Convorbirile de la Cluj, la care au participat unii dintre cei mai cunoscuţi scriitori sau jurnalişti din România: Octavian Paler, Alex Ştefănescu, George Pruteanu, Bartolomeu Valeriu Anania, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ioan-Aurel Pop, Mircea Dinescu, Basarab Nicolescu, Andrei Pleşu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Horia Roman Patapievici, Dan C. Mihăilescu, Robert Turcescu, Cristian Tudor Popescu, Lucian Mândruţă, Adriana Săftoiu, Stelian Tănase, Ioana Pârvulescu, Teodor Paleologu, Adelin Petrişor, Andreea Esca, Andreea Marin, Alessandra Stoicescu, Nicolae Melinescu, toate amplu mediatizate în paginile de cultură ale Făcliei.
Tot în paginile Făcliei am publicat mai multe articole despre proiectul unui Muzeu Naţional al Mass-Mediei, conceput după modelul Newseum din Washington DC. Din păcate, din lipsa spaţiului adecvat, această instituţie a rămas la stadiul unei dorinţe, deşi ar fi fost un unicat în România.
6. Concluzii. Am rămas nu doar un cititor fidel, ci şi un colaborator constant al ziarului Faclia de Cluj. Toate cărţile mele de călătorii (Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Praga, Varşovia, Budapesta, 1998; De la Moscova la New York. Note de drum din Federaţia Rusă şi fragmente de jurnal american, 2005; Un ardelean la Bucureşti, 2011; O călătorie în Ţara Kangurului, 2012; Călătorii prin Ţară (1995-2017) (2017) au fost publicate iniţial, în cea mai mare parte, în Făclia de Cluj. Şi au fost publicate cu promptitudine, fără nicio imixtiune în conţinutul articolelor, chiar când unele erau mai lungi decât cereau uzanţele. Singura modificare era în privinţa ortografiei (Făclia de Cluj a folosit, multă vreme, vechea ortografie, cu sînt şi î din i).
La aniversarea celor trei decenii din noua serie a Făclilei, adresez întregului colectiv redacţional sincere felicitări şi o urare cu un cuvânt drag inimii mele: Excelsior!