Am aflat azi vestea tristă a morţii academicianului Eugen Simion, ale cărui cărţi au fost pentru mine fundamentale, la Facultatea de Filologie, în special cele patru volume din Scriitori români de azi.
L-am întâlnit prima oară la Institutul de Lingvistică “Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca, unde eu am fost angajat la un moment dat. Apoi ne-am văzut la Bucureşti, la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, pe care o conducea, când am discutat despre proiectul de a tipări opera literară a lui Ion Agârbiceanu, în colecţia “Opere fundamentale”, pe care o patrona.
A fost invitat de onoare la două congrese de istorie a presei româeşti, la Piteşti şi Timişoara. La Congresul de la Piteşti, a fost primul academician care a deschis congresul de istorie a presei, cu o conferinţă despre publicistica lui Eminescu.
Ne-am mai văzut, scurt, la moartea poetului Ion Brad.
A fost un om care a făcut mult pentru cultura română, chiar dacă ar fi să amintesc doar Dicţionarul general al literaturii române sau facsimilarea manuscriselor lui Eminescu, pentru care falşi intelectuali (unii clujeni!) l-au târât prin procese.
M-am bucurat când a fost făcut Doctor Honoris Causa al Universităţii clujene, rector fiind acad. Ioan-Aurel Pop. A ţinut atunci o splendidă conferinţă, Şi eu sunt ardelean!
Dumnezeu să îl odihnească în pace!