Amintirea lui Eugen Simion (1933-2022)

A
Pitesti, 24 aprilie 2010. Cu acad. Eugen Simion

Am aflat azi vestea tristă a morţii academicianului Eugen Simion, ale cărui cărţi au fost pentru mine fundamentale, la Facultatea de Filologie, în special cele patru volume din Scriitori români de azi.

L-am întâlnit prima oară la Institutul de Lingvistică “Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca, unde eu am fost angajat la un moment dat. Apoi ne-am văzut la Bucureşti, la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, pe care o conducea, când am discutat despre proiectul de a tipări opera literară a lui Ion Agârbiceanu, în colecţia “Opere fundamentale”, pe care o patrona.

A fost invitat de onoare la două congrese de istorie a presei româeşti, la Piteşti şi Timişoara. La Congresul de la Piteşti, a fost primul academician care a deschis congresul de istorie a presei, cu o conferinţă despre publicistica lui Eminescu.

Ne-am mai văzut, scurt, la moartea poetului Ion Brad.

A fost un om care  a făcut mult pentru cultura română, chiar dacă ar fi să amintesc doar Dicţionarul general al literaturii române sau facsimilarea manuscriselor lui Eminescu, pentru care falşi intelectuali (unii clujeni!) l-au târât prin procese.

M-am bucurat când a fost făcut Doctor Honoris Causa al Universităţii clujene, rector fiind acad. Ioan-Aurel Pop.  A ţinut atunci o splendidă conferinţă, Şi eu sunt ardelean!

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Adaugă comentariu