Vorbele acestea le-ar fi spus marele gazetar, Tudor Teodorescu-Branişte, şi ele sunt atât de specifice pentru noi, românii! Poate nu numai pentru noi, dar vorbesc de români, fiindcǎ viaţa şi cultura acestora o cunosc cel mai bine.
Jalnicul spectacol politic la care asistǎm ne aratǎ cât de mare este lichelismul românesc. S-ar putea scrie o excelentǎ istorie pe tema lichelismului nostru, de la începuturi şi pânǎ azi. Astfel, ziarul Courrier de Moldavie (1790), primul ziar tipărit pe teritoriul românesc, care se păstrează în fondul de periodice al Bibliotecii de Stat „Lomonosov” din Moscova, conţine o odǎ dedicatǎ împǎrǎtesei Ecaterina a II-a, care este elogiatǎ pentru tot ce existǎ pe pǎmânt: cǎldurǎ, luminǎ, verdeaţǎ. Şi aerul pe care îl respirau contemporanii îi era datorat acesteia. Ziarul a fost editat de către comandamentul trupelor ruseşti de ocupaţie, cantonate în Moldova în timpul războiului ruso-turc din 1787-1791, armate conduse de prinţul G.A. Potemkin.
Poemele şi odele ditirambice închinate lui Carol al II-lea, Antonescu, Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu sunt prea cunoscute, pentru a mai insista. Dupǎ Revoluţie, se întâmplǎ exact aceleaşi lucruri.
Un jurnalist de la ziarul spaniol El Pais, Raul Sanchez Costa, l-a întrebat pe Victor Ponta dacǎ va demisiona în cazul în care se va dovedi cǎ a plagiat. Acesta a spus cǎ da, se va retrage din politicǎ. Ulterior, presa a dezvǎluit cǎ întrebarea nu era întâmplǎtoare, fiindcǎ ziaristul spaniol a fost bursier al Institutului Cultural Român, aflat la datare spectivǎ sub egida Preşedinţiei române, deci a lui Traian Bǎsescu. Un fost rector al Universitǎţii “Babeş-Bolyai” îşi premia în fiecare an yesmanii, indiferent de activitatea lor ştiinţificǎ, doar din loialitate pentru el. Şi câte exemple nu s-ar mai putea da!