A apărut, recent, excelenta teză de doctorat a Doamnei Alexandra Szilagyi-Ormenişan, Publicistica lui Ion Agârbiceanu. Prefaţă de Ilie Rad, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2022. Redau, mai jos, prefaţa pe care am scris-o la această carte. Prefaţă Alexandra Szilagyi (n. Ormenişan) este în prezent...
Profesorul Dumitru Pop (1927-2006). Din vol. Viaţa ca un dar, II
La cursul de Folclor literar românesc l-am avut pe profesorul Dumitru Pop, personalitate luminoasă şi generoasă, echilibrată şi neconflictuală, unul dintre iluştrii reprezentanţi ai folcloristicii şi etnologiei româneşti. Este singurul nostru profesor, care ne-a lăsat un volum de memorii: Martor atent şi modest părtaş la istorie (Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2005). Am citit cartea cu interes şi...
Debutul literar în revista“Tribuna”
Dupa tentativa de a debuta cu un desen, la ziarul Scânteia pionierului, în clasele primare, nu am mai trimis materiale literare, la nicio publicaţie. Abia în liceu am avut o încercare de a debuta în cotidianul Steaua rosie, cu articolul Omul cu boneta verde. Despre ce era vorba? Deşi stăteam la internat, mergeam des în Nandra mea natală, situată la 15 km de Ludus. Ĩmi amintesc că, într-o sâmbătă...
Un act de curaj: Cuvântarea mea la Conferinţa de partid a Centrului Universitar Cluj
În februarie 1977, eram în anul II de facultate şi preşedinte al ASC Filo I, în această calitate participând la Conferinţa de partid a Centrului Universitar Cluj. Mi se pare că secretar de partid pe Centrul Universitar era profesorul Ion Deleanu, de la Facultatea de Drept a Universităţii clujene, de care mie îmi plăcea foarte mult. Îl ascultasem la multe şedinţe, iar discursul lui era unul...
Cum am publicat, student fiind, primul articol din România despre “limba de lemn”
Preambul. În primǎvara anului 1977, fiind student deja în anul II, am trimis revistei Viaţa studenţească, un articol intitulat Cum vorbim în şedinţe. Îmi amintesc că articolul respectiv a fost foarte repede publicat, pe pagina a II-a a revistei. Acesta a avut un oarecare ecou, astfel că l-am republicat în revista Echinox din acelaşi an (nr. 6-7, 1977, p. 2, sub titlul Limbajul şedinţelor), la...
Colaborator şi redactor al revistei “Echinox”, înfiinţată cu sprijinul direct al ministrului Tineretului, Ion Iliescu
1. Înfiinţarea revistei. Cred că am auzit pentru prima oară de revista Echinox în primăvara anului 1974, când o parte din colegii mei de liceu, din Luduş, au făcut o vizită la Facultatea de Filologie din Cluj, la care eu nu am vrut să particip, dintr-o prejudecată prostească: ziceam că, dacă nu voi reuşi la admiterea la facultate, din acel an, drama mea va fi şi mai mare, pentru că aveam un...
Formaţia de teatru “Ars Amatoria”
Începuturile. Evocarea anilor mei de facultate ar fi incompletă, dacă nu aş vorbi despre gruparea teatrală “Ars Amatoria”, care a dat multă culoare anilor noştri de studenţie. Perioada ei de glorie a coincis cu anii mei de facultate (1975-1979). Pentru a înţelege esenţa acestei mişcări, am să citez un pasaj mai amplu, dintr-un fragment memorialistic – D-ale teatrului “Echinox” sau Cum s-a născut...
Oraţia Mamei la nunta noastră
Aşa cum am spus în primul volum al trilogiei mele memorialistice, Mama era mare meşteră în strigatul la nunţi, fiind chemată la multe ospeţe din sat, şi nu numai, în această calitate. Fiind vorba de nunta mea, a făcut un efort imens, să compună o strigătură cum nu s-a mai auzit în zonă. Mie nu mi-a spus-o înainte, dar Doina a ascultat-o integral cu câteva săptămâni înainte de...
Întâlnirea cu Doina, “la înălţime”
Terminasem anul I de facultate cu media generală 9,75, care era o medie foarte bună. Mă integrasem rapid în colectivul noilor mei colegi, iar funcţia pe care o aveam la ASC îmi dădea un oarecare ascendant. Micile simpatii pe care le manifestasem faţă de unele colege din anul I (C.M., M.O., L.P., L.V.) trecuseră ca adierile de vară, ajutate şi de impresiile cu care mă întorsesem din tabăra...
Cea mai valoroasă idee a mea din studenţie: ciclul de conferinţe “Mărturia unei generaţii”
Cred, fără falsă modestie, că ideea mea cea mai valorosă, pe care am avut-o în facultate, a fost organizarea ciclului de conferinţe “Mărturia unei generaţii”. A fost a doua iniţiativă cu impact cultural, alături de Ars Amatoria, trupa de teatru a lui Ioan Groşan et comp. M-am gândit iniţial că studenţii bucureşteni din toate timpurile avuseră ca profesori nume ilustre din istoria culturii române:...