Sfânta Marie Micǎ (sâmbǎtǎ, 8 septembrie 2012)

Nasterea Sfintei Marii.Sursa: Internet.

Sǎrbǎtorim azi Naşterea Maicii Domnului, sǎrbǎtoare cunoscutǎ în popor drept Sfânta Maria Mică, care este prima sărbătoare a noului an bisericesc, care a început la 1 septembrie. Ca de obicei, reproduc fragmente dintr-un articol de pe internet, acum semnat de Elvira Gheorghiţǎ şi publicat pe site-ul NapocaNews, privind semnificaţia acestei sǎrbǎtori:

          “Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sărbători creştine închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

          Naşterea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie, este prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie. Sfânta Scriptură nu relatează despre acest eveniment, însă scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea şi copilăria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă în acest sens o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140. Deşi nu este considerată o scriere canonică, informaţiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

          Tatăl Fecioarei Maria, Ioachim, era un urmaş al regelui David, iar mama, Ana, era fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească.

          Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana au început să fie ironizaţi şi batjocoriţi de oameni. Lipsa copiilor era considerată un blestem din partea lui Dumnezeu. Şi totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în continuare cu lacrimi şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu. Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi.” (Elvira Gheorghiţǎ, material preluat de pe site-ul NapocaNews, http://www.napocanews.ro/2012/09/nasterea-maicii-domnului-sau-sfanta-maria-mica-prima-sarbatoare-a-noului-an-bisericesc.html).

          *Discuţie cu Mircea Popa, despre probleme administrative, dar şi literare. Îmi spune un fapt care mǎ uluieşte: în dedicaţia pe prima sa carte, Incidenţe (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975), Valentin Taşcu (cu care Mircea Popa a semnat o carte, Istoria presei româneşti din Transilvania pânǎ la 1918) i-ar fi scris: “Prietenului şi colegului Mircea Popa, care se va ocupa de moştenirea mea literarǎ”. Dedicaţia l-a surprins pe Mircea Popa, care i-a şi mǎrturisit colegului aceastǎ nedumerire, el fiind mai în vârstǎ decât Taşcu cu 5 ani (Taşcu s-a nǎscut la 23 ianuarie 1944, iar Mircea Popa la 26 ianuarie 1039). Destinul a vrut ca profeţia sǎ se adevereascǎ, Taşcu murind la 26 noiembrie2008. Acum, Mircea Popa se ocupǎ de o parte din moştenirea lui Valentin Taşcu (o parte din corespondenţǎ, din câte am înţeles).

 

Mergi sus