Scrisori de la contemporanii mei (IV). Marius Mircu

Marius MircuÎn anul 2001 am făcut o vizită de zece zile în Israel, împrenă cu soţia, la invitaţia Excelenţei Sale, Domnul Ambasador Eliezer Palmor, născut în România, la Craidolţ (un sat dintre Carei şi Satu Mare), stabilit la Ierusalim în 1960, ocupând posturi diplomatice ale Israelului la Bruxelles, Oslo, Buenos Aires, Paris, Montevideo etc. I-am editat, în 2002, o excelentă carte: Convergenţe dipomatice şi culturale, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.  În cadrul vizitelor pe care le-am făcut în Israel, la atâtea obiective istorice, culturale şi religioase, am propus să îi facem o vizită şi cunoscutului scriitor şi jurnalist, Marius Mircu (1909-2008, fratele matematicianului Solomon Marcus şi al prozatorului Marcel Marcian), pe care criticul literar Alex Ştefănescu l-a aşezat pe locul 3 în clasamentul marilor ziarişti români din perioada interbelică, după Geo Bogza şi F. Brunea-Fox. Scriitorul locuia de mulţi ani în localitatea Bat Yam şi a acceptat cu plăcere să ne vedem. A fost o întâlnire emoţionantă, noi fiind ispiraţi să facem şi un film cu această ocazie, care a devenit un important document literar.

Mulţi ani am făcut apoi un schimb de cărţi şi scrisori, până în 2008, când autorul “a plecat în altă galaxie”, cum ar fi spus Mircea Eliade, la vârsta aproape centenară (99 de ani şi câteva luni).

Întâlnirea noastră a avut un efect de lungă durată. Pe lângă amplul interviu realizat atunci, publicat în revista Reporter[1], revistă pe care am întemeiat-o la tânăra Facultate de Ştiinţe Politice şi Administrative, din cadrul Universităţii “Babes-Bolyai”, am propus şi girat, mult mai târziu, elaborarea unei teze de doctorat consacrată lui Marius Mircu, având-o ca autoare pe Carmen Tâgşorean, de la aceeaşi Universitate clujeană. Teza a şi fost publicată, la Editura Hasefer din Bucureşti, în anul 2019, cu o prefaţă semnată de Lya Benjamin. Aveam de gând să lansăm cartea şi în Israel, la Institutul Cultural Român din Tel Aviv, dar pandemia ne-a năruit acest proiect. Oricum, memoria scriitorului este vie şi adusă frecvent în actualitate, prin diverse articole şi evocări. Carmen Ţăgşorean pregăteşte acum o nouă carte, Marius Mircu în dosarele Securităţii.

                                                *

Marius Mircu: “Aştept cu răbdare şi cu nerăbdare întrebările cu privire la interviul cu care m-aţi ameninţat”

Bat Yam, 25 IV 2001

Stimată Doamnă, Stimate Domnule Profesor Rad,

Sunt încă sub impresia covârşitoare a vizitei cu care m-aţi onorat. Nu o voi uita curând, chiar dacă memoria nu-mi mai funcţionează perfect.

Aştept cu răbdare şi cu nerăbdare întrebările cu privire la interviul cu care m-aţi ameninţat. Între timp, mi-a venit o idee năstruşnică: să-mi face un inteviu (“Ziaristul Marius Mircu îi ia un interviu scriitorului Marius Mircu”). Eu întreb, eu răspund.Tot scriu cu însufleţire la acest interviu şi nu se mai termină.Ce ziceţi de asta?

Marius Mircu si Ilie Rad, la Bat Yam, 2001.

Marius Mircu si Ilie Rad, la Bat Yam, 2001.

Cu prvire la propunerea ispititoare de a veni la Cluj, să vorbesc studenţilor Dumneavoastră: dacă e ceva mai greu să mă deplasez, mi-ar fi ceva mai uşor să înregistrez pe casetă o expunere a mea şi să v-o trimit. E şi mai ieftină… deplasarea! Ce anume expunere? Păi să spunem că al doilea capitol din cartea ce v-am dat-o: Strălucitul meu secol blestemat[2]; anume “De la gazetărie la literature, de la pâine la cozonac”. Desigur, era preferabil să vin, ar fi urmat discuţii palpitante. Însă ele pot avea loc şi în lipsa mea, apoi să mi le trimiteţi [întrebările] şi eu să răspund…

Stimaţi, dragi prieteni, luaţi sau nu în serios tot ce v-am scris mai sus: au fost doar un pretext, am simţit nevoia să reiau însufleţita întrevedere cu Dumneavoastră.

Un cald salut de la Secretara mea, Ela[3], care a fost tare dezamăgită că n-a ajuns la timp la întrevederea noastră; a cam avut probleme la Policlinică. I-ar fi prins bine, în această stare, o baie de prietenie, cum a fost şedinţa pe care ne-aţi prilejuit-o!

Din cărţile ce mi le-aţi adus, am luat cunoştinţă ce bogată activitate culturală [există] la superbul Cluj: chiar Bucureştiul vă poate invidia!

Sănătate rodnică!

                             ss Marius Mircu

În fotografie: Marius Mircu şi Ilie Rad, la Bat Yam, 2001.

Episodul următor: O scrisoare de la profesorul G. I. Tohăneanu

 


[1] Marius Mircu: “Nu aş fi fost liniştit, dacă, odată cu plecarea mea din România, nu aş fi luat cu mine ceea ce numiţi dorul de România, care mă urmăreşte necontenit!”. Dialog realizat de Ilie Rad, în Reporter, anul II, nr. 2, 2000, p. 85-90.

[2] Marius Mircu, Strălucitul meu secol blestemat, Editura Egal, 2000.

[3] Soţia lui Marius Mircu.

 

Mergi sus