Prima sesiune ştiinţificǎ a studenţilor doctoranzi

         Azi a avut loc prima sesiune ştiinţificǎ a studenţilor doctoranzi de la Şcoala Doctoralǎ de Ştiinţe Politice şi ale Comunicǎrii. Au fost 38 de participanţi, practic toţi doctoranzii înscrişi în anii I, II şi III. O excelentǎ modalitate de a-şi valorifica potenţialul ştiinţific şi creator. Din pǎcate, din cazua condiţiilor meteorologice, unii doctoranzi (din Bucureşti) nu au putut ajunge. Dar vorba prietenului meu. Ştefan J. Fay: Nicio bucurie nu poate fi întreagǎ! Acţiunea a fost un succes recunoscut deopotrivǎ de participanţi şi de profesori. Am decis ca, pânǎ la 1 aprilie 2012, doctoranzii sǎ ne trimitǎ textele, pentru a fi publicate în reviste de specialitate sau într-un volum propriu.

          *Înainte de începerea sesiunii, Aurel mi-a dǎruit un exemplar din admirabilul sǎu volum de poeme, Elegiile rǎscumpǎrǎrii, de care am mai pomenit. Este un miracol ca, în aceastǎ lume cenuşie, plinǎ de rǎutǎţi şi invidii, de orgolii exacerbate, sǎ ai bucuria întâlnirii cu un splendid volum de poeme. Uimeşte, mai întâi, înfǎţişarea graficǎ de excepţie (Editura Eikon nu se dezminte!), ca aşezare în paginǎ, corp de literǎ, tehnoredactare etc. Un regal editoral! Nu sunt un critic de poezie, dar pot sǎ spun cǎ acest volum de poeme scris de Aurel, la maturitate, este o plǎcutǎ surprizǎ, în sensul cǎ sentimentul erotic se asociazǎ cu cel religios, care nu duce însǎ la deznǎdejdea Eclesiastului, ci la bucuriile existenţiale. Prin unitatea lui tematicǎ şi formalǎ (vers clasic, cu rimǎ şi ritm), din care transpar orizonturile vaste ale omului de culturǎ, care l-a citit atent nu numai pe Bacovia, ci şi pe Al. Macedonski, Lucian Blaga  sau Nichita Stǎnescu, volumul acesta marcheazǎ un moment distinct în cariera literarǎ a lui Aurel Sasu.

          Transcriu, aşa cum am fǎcut şi în cazul altor volume de versuri care mi-au plǎcut, poemul Elegia înaripǎrii de tainǎ:

De plânge lacrima zǎpezii

Îndoliind pǎduri pustii

Înalţǎ-te la cer, iubito,

O noapte doar sǎ nu mai fi.

Adânci adâncuri de lumini

Abis de veşnice cântǎri

Zidiţi cu umbrele când trecem

Prin muzica-ngheţatei mǎri.

Sǎ fii risipǎ de ninsori

Pǎcat uitat în paradis

Mirare fii, iubito, lumii

Fii rana ochiului închis.

Odihnǎ fii de-mbrǎţişari

Singurǎtǎţi de mari agape

Fii val, iubito, al vederii

Cuvântului umbând pe ape.

          *Tot azi am primit, de la Iaşi, volumul Dicţionar encicolopedic de educaţie a adulţilor, coordonat de prof. univ. dr. Laurenţiu Şoitu (Editura Universitǎţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011), la care au apar în calitate de referent ştiinţific, calitate în care m-am prevalat de experienţa mea de colaborator la patru dicţionare fundamentale ale culturii române (Dicţionarul scriitorilor români, Dicţionarul esenţial al literaturii române, Dicţionarul biografic al literaturii române (al lui Aurel Sasu), Dicţionarul general al literaturii române, precum şi la doua enciclopedii strǎine). Dicţionarul cuprinde termeni şi concepte de specialitate, personalitǎţi care au activat în domeniul educaţiei, precum şi publicaţii care au avut în proiectul editorial si acest deziderat. Salut cu plǎcere orice lucrare de acest gen, de care cultura românǎ are mare nevoie. Dicţionarul poate constitui un îndemn pentru mine însumi, în sensul finalizǎrii Dicţionarului jurnaliştilor români (sau mǎcar al celor clujeni).

Mergi sus