Premiul “Valeriu Branişte” pentru lucrǎri ştiinţifice în domeniul istoriei jurnalismului (luni, 10 decembrie 2012)

 

Valeriu Braniste. Sursa: Internet.

Valeriu Braniste. Sursa: Internet.Premiul “Valeriu Branişte” pentru lucrǎri ştiinţifice din domeniul istoriei jurnalismului

 

Pentru a recompensa şi stimula cele mai importante lucrǎri din domeniul cercetǎrii mass-mediei (presǎ scrisǎ, radio, televiziune, on-line), Asociaţia Românǎ de Istorie a Presei (ARIP) va institui Premiul “Valeriu Branişte”.

Acest premiu se va acorda anual, cu ocazia congreselor Naţionale de Istorie a Presei din România, organizate de ARIP, şi va avea în vedere exclusiv lucrǎrile de profil, apǎrute în anul anterior Congresului.

Premiul nu se poate acorda retroactiv şi nu este obligatoriu ca el sǎ fie acordat în fiecare an. De asemenea, într-un an, premiul se poate acorda unei singure lucrǎri sau unei singure personalitǎţi.

Premiul va consta dintr-o diplomǎ marca ARIP, urmând ca, în viitor, pe mǎsurǎ ce ARIP va dispune de resurse financiare, diploma sǎ fie asociatǎ şi cu stimulente materiale, al cǎror cuantum va fi stabilit de cǎtre conducerea ARIP.

Alegerea numelui lui Valeriu Branişte pentru denumirea acestui premiu are doua motivaţii importante.

În primul rând, este un nume care nu a fost “antamat” de Academia Românǎ, pentru numeroasele premii pe care le acordǎ cel mai important for ştiinţific al ţǎrii, şi nici de alte asociaţii sau organizaţii, astfel încât posibilitatea creǎrii unor confuzii, privind instituţia care acordǎ aceste premiu, este exclusǎ.

În al doilea rând, Valeriu Branişte a fost unul dintre marii ziarişti şi publicişti ai României, fondator de ziare, ministru, membru de onoare al Academiei Române, unul din ctitorii Universitǎţii Daciei Superioare din Cluj (al cǎrei act de înfiinţare l-a semnat, în februarie 1920, în calitate de conducǎtor al resortului de Culte şi Instrucţiune Publicǎ, de pe lângǎ Consiliul Dirigent din Ardeal şi Banat), cu o operǎ impresionantǎ şi pe tǎrâmul cercetǎrii istorico-literare.

A fost unul dintre primii intelectuali din România, care a susţinut necesitatea unui învǎţǎmânt superior jurnalistic (visa “o catedrǎ de gazetǎrie” la Universitǎţi) şi a condus (împreunǎ cu Elie Dǎianu) primul Birou de Presǎ din Transilvania (instituit în primǎvara anului 1894, cu ocazia procesului politic intentat de cǎtre Guvernul maghiar “memorandiştilor”, proces în urma cǎruia 14 membri ai Comitetului Central al Partidului Naţional Român au fost condamnaţi la închisoare), el însuşi fǎcând mai multe luni de închisoare, pentru ideile sale patriotice, de apǎrare a naţionalitǎţii, libertǎţii şi demnitǎţii umane.

Prin asocierea dintre moştenirea lui Valeriu Branişte şi ARIP, se reactualizeazǎ memoria unui ziarist exemplar, care poate servi ca model pentru jurnaliştii de azi, iar ARIP îşi consolideazǎ statutul de asociaţie care pune pe prim plan ideile de adevǎr, dreptate, libertate şi demnitate.

*

Valeriu Branişte s-a nǎscut la 10 ianuarie 1869, în comuna Cincul Mare, din judeţul Braşov, şi a murit la1 ianuarie 1928, la Lugoj. Era fiul Mariei (n. Vlad) şi al lui Moise Branişte, prim-pretor. A urmat Liceul German din Sibiu (1979-1887), apoi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Budapesta (1887-1891), devenind licenţiat în filologie maghiarǎ şi germanǎ. La terminarea facultǎţii îşi susţine şi teza de doctorat, la Universitatea din Budapesta, cu o lucrare despre poezia lui Andrei Mureşanu (în limba maghiarǎ). Timp de doi ani (1891-1893) este profesor la Gimnaziul Greco-Ortodox din Braşov, unde predǎ limba şi literatura maghiarǎ, materie obligatorie la liceele româneşti transilvane (din 1883), dupǎ care se dedicǎ jurnalisticii. În 1893 întemeiazǎ, la Timişoara, gazeta Dreptatea (1894-1895), unde publicǎ zeci de articole care pregǎtesc Memorandumul. Pentru articolele considerate subversive de cǎtre autoritǎţile austro-ungare, este condamnat la doi ani de închisoare, din care executǎ efectiv cincisprezece luni, la celebra temniţǎ din Vác. Dupǎ dispariţia gazetei Dreptatea (1894-1895), fondeazǎ şi conduce gazetele Patria (1897-1900), la Cernǎuţi, Drapelul (1901-1919), la Lugoj, şi Banatul (1905-1906), tot la Lugoj, devenind o prezenţǎ foarte activǎ în viaţa culturalǎ din Banat (numai în gazetele bǎnǎţene a publicat peste patru mii de articole politice). La începutul anului 1918 este din nou întemniţat, timp de opt luni, la Seghedin, “pentru refuzul de a semna declaraţia de fidelitate faţǎ de Monarhia Austro-Ungarǎ”. În intervalul martie-iunie 1918, aici  îşi scrie cea mai importantǎ operǎ a sa, Din zbuciumul vieţii (Însemnǎri contimporane şi autobiografice), manuscris care a fost tipǎrit, conform dorinţei sale testamentare, abia dupǎ trecerea câtorva decenii (au apǎrut dupǎ …55 de ani, în 1972, cu titlul Amintiri din închisoare (Însemnǎri contimporane şi autobiografice), lucrare care, cum scrie cercetǎtorul Constantin Paiu, “paralel cu furnizarea unor date asupra biografiei scriitorului [...], oferǎ elemente importante pentru cunoaşterea istoriei sociale, politice şi culturale din Transilvania ultimelor douǎ decenii ale secolului al XIX-lea şi de la începutul secolului al XX-lea”. Dupǎ Marea Unire din 1918 este numit ministru fǎrǎ portofoliu, apoi va conduce resortul de Culte şi Instrucţiune Publicǎ, de pe lângǎ Consiliul Dirigent din Ardeal şi Banat, calitate în care a semnat actul de înfiinţare a Universitǎţii din Cluj, la a cǎrei Facultate de Drept şi Ştiinţe de Stat ţinându-se, în anul universitar 1921-1922, primul curs de jurnalisticǎ din România (susţinut de profesorul de drept roman, Iorgu Radu, curs la a cǎrui introducere în curiculǎ Valeriu Branişte va fi avut rolul decisiv).

A publicat urmǎtoarele lucrǎri: Mureşianu András, Budapesta, 1891; Societatea Teatralǎ “G.A. Petculescu”, Braşov, 1902; Tabla de la Lugoj, Lugoj, 1903; Cântǎreţii noştri la Bucureşti, Lugoj, 1907; Ciprian Porumbescu, Lugoj, 1908; Muzicǎ şi dansuri la români în veacurile XVI şi XVII, Braşov, 1909; Alesandru de Mocsony, Braşov, 1910; Pagini rǎzleţe, Lugoj, 1910; Coriolan Brediceanu, Lugoj, 1911; George Pop de Bǎseşti, Cluj, 1923; Andrei Baron de Şaguna, Bucureşti, 1923; Amintiri din închisoare (Însemnǎri contimporane şi autobiografice). Ediţie ingrijitǎ de Alexandru Porţeanu. Prefaţǎ de Miron Constantinescu şi Alexandru Porţeanu, Bucureşti, 1972; De la Blaj la Alba Iulia. Ediţie ingrijitǎ de Valeria Cǎliman şi Maria Elena Simionescu. Prefaţǎ de Mircea Muşat, Timişoara, 1980 (ediţia a II-,a 2003); Oameni, fapte, întâmplǎri. Ediţie ingrijitǎ de Valeria Cǎliman şi Şerban Polverejan. Prefaţǎ de D. Vatamaniuc, Cluj-Napoca, 1980; Corespondenţǎ, I-III. Ediţie ingrijitǎ de Valeria Cǎliman şi Gh. Iancu. Cuvânt introductiv de Academician Ştefan Pascu, Cluj-Napoca, 1985-1989; Scrisori din închisoare (Seghedin, 1918). Ediţie ingrijitǎ, note şi comentarii de Valeria Cǎliman şi Gh. Iancu, Reşita, 1996; În slujba Bucovinei, în slujba neamului românesc, articole politice. Ediţie şi studiu introductiv de I. Cocuz, Suceava, 1998; Corespondenţǎ, I-IV. Ediţie ingrijitǎ de Valeria Cǎliman, Gh. Iancu (vol. I-III), Gh. Iancu, Valeria Cǎliman şi Stelian Mândruţ (IV), Cluj-Napoca, 1985-2001; Amintiri din închisoare (Însemnǎri contimporane şi autobiografice). Selecţie, notǎ asupra ediţiei şi tabel cronologic de Liviu Petreanu, Editura Tritonic, Bucureşti, 2002 (ediţia reproduce textul din 1972).

Despre opera şi viaţa sa au scris în termeni elogioşi Sextil Puşcariu şi Nicolae Iorga, Valeriu Branişte fiind inclus, pentru lucrǎrile sale cu caracter memorialistic, în toate dicţionarele literaturii române. În 1968, Valeria Cǎliman şi Mircea Bǎltescu au editat volumul Omagiu lui Valeriu Branişte.  Strǎzi din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Lugoj şi alte localitǎţi din ţarǎ, ca şi un grup şcolar din Lugoj, îi poartǎ numele, eternizându-i astfel memoria.

Ilie Rad,

Preşedintele ARIP                           Cluj-Napoca, 6 ianuarie 2013

Mergi sus