Patru ani de la “plecarea” Mamei (marţi, 26 iunie 2012)

Se împlinesc azi patru ani de la “plecarea” Mamei. Retrǎiesc evenimentele de acum patru ani. Mǎ gândesc la neputinţa mea de atunci. În momentele acelea, mi-aş fi dorit sǎ fiu om politic şi sǎ am putere, iar Mama sǎ fie tratatǎ, în spital, ca un om politic. Dar nu s-a putut. Mǎ consolez cu gândul cǎ, de fapt, cât timp a trǎit, atât eu, cât şi fratele meu, ne-am strǎduit sǎ îi facem doar bucurii. Cred cǎ a plecat cu o singurǎ dorinţǎ neîmplinitǎ: N. nu avea copii. La nici o luna dupǎ “plecarea” ei, M. ne-a spus cǎ aşteaptǎ un copil! Legea compensaţiei a acţionat şi aici.

Cred cǎ e un prilej potrivit sǎ invoc poezia lui Grigore Vieru, Nu am, moarte, cu tine nimic:

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemǎ unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu fricǎ, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Mergi sus