Omagiu pentru un arhitect: Ionel Vitoc

indexDin largul spectru al meseriilor şi ocupaţiilor umane, i-am pus mereu în frunte pe pianişti şi arhitecţi. Recunosc că preţuirea mea pentru aceste două categorii de artişti s-a consolidat după lectura romanelor călinescine – Enigma Otiliei şi Bietul Ioanide. Otilia “trăia cum cânta la pian, zguduitor şi delicat, într-un tumult de pasiuni”, spune romancierul, iar  arhitectul Ioanide era un idealist, care spera că intelectualii vor prelua puterea politică și vor conduce România de mâine. Pianiştii şi arhitecţii sunt creatori de frumuseţi, iar frumuseţea, a spus-o deja Dostoievski, va salva lumea…

De numele domnului arhitect Ionel Vitoc auzisem cu mulţi ani înainte, când domnia sa era consilier municipal. L-am cunoscut cu adevărat doar după apariţia revistei Oraşul revistă de cultură urbană, o publicaţie cu un loc aparte în istoria presei româneşti, prin profilul original, prin anvergura colaboratorilor şi prin ţinuta grafică. Am participat apoi la numeroae activităţi culturale organizate la Galeria Casa Artelor (expoziţii, lansări de cărţi, concerte, aniversări, medalioane omagiale etc.), spaţiu care s-a impus în peisajul cultural al Clujului prin seriozitate, profesionalism şi deschidere spre toate valorile culturii naţionale, fără parti-prís-uri politice, etnice, religioase etc.  

Demnă de laudă este şi organizarea Taberei Internaţionale de Artă de la Vălenii Şomcutei (jud. Maramureş), iniţiată şi organizată de domnul Ionel Vitoc, fiu al Vălenilor, tabără în care copii din cele mai diverse ţări îşi dau mâna, an de an, pentru a-şi dezvolta abilităţile creative, ”învăţând şi jucându-se, totodată, de-a pictura, grafica şi gravura pe plăcuţe de plastic, de-a modelajul, de-a teatrul”, cum scria Doamna Michaela Bocu, într-un articol despre această tabără.

Dintre toate acţiunile Fundaţiei Culturale Carpatica, iniţiativa care m-a încântat cel mai mult a fost ciclul de conferinţe “România încotro?”. Mircea Popa, iniţiatorul şi organizatorul conferinţelor-dezbateri, a dat şi un comunicat în presǎ, în care îşi expunea obiectivele demersului sǎu: “Sânt invitaţi toţi reprezentanţii societăţii civile, ONG-urile şi asociaţiile de locatari, sindicatele, lucrătorii din mass-media, dar şi politicieni şi aleşi ai administraţiei locale, să vină alături de cetăţenii Clujului, spre a realiza acele consultări absolut necesare, care au dispărut de mult din practica politică a ultimilor ani. Se doreşte o relansare a dialogului democratic şi absolut necesar al politicienilor cu cei nemulţumiţi, realizarea unui inventar cât mai exact şi mai corect al neajunsurilor legilor, al aberaţiilor din administraţie, al imposturii, samavolniciilor şi necinstei celor desemnaţi să facă justiţie; să stârpim neghina, răul şi necinstea. Fiecare va fi binevenit şi cuvântul fiecăruia va fi ascultat cu seriozitate şi respect, în aşa fel încât ideea responsabilităţii civice să fie implementată la toate nivelele vieţii publice, iar cei vinovaţi să sufere rigorile legii.”

Acţiunea a fost extină pe durata mai multor luni, realizându-se prin aceste conferinţe-dezbateri un fel de GDS de Cluj. Ştiu că toate conferinţele au fost înregistrate audio şi video (alt lucru notabil al Fundaţiei Culturale Carpatica, în condiţiile în care memoria noastră culturală primeşte zi de zi noi lovituri – a se vedea destinul Complexului Muzeal de la Ciucea), aşa încât propun tipărirea într-un volum a conferinţelor rostite, care ar alcătui o excelentă panoramă a României contemporane.

Aflu că generosul şi competentul patron al Fundaţiei Culturale Carpatica, domnul arh. Ionel Vitoc, împlineşte trei sferturi de veac. Ȋi doresc să atingă centenarul, să aibă parte de sănătate şi să se manifeste cu aceeaşi energie şi cu acelaşi entuziasm în spaţiul cultural clujean!

La mulţi ani, din toată inima!


 

Mergi sus