“Omagierea” Mitropolitului Bartolomeu

* Duminicǎ, la Catedrala Ortodoxǎ, va avea loc un parastas la împlinirea unui an de la trecerea la cele veşnice a marelui Mitropolit Bartolmeu, un om ca el nǎscându-se cam o datǎ la 1000 de ani.
Aflu, din presǎ (Ziua de Cluj), cǎ Arhiepiscopia Alba Iulia a cerut sǎ revinǎ în cadrul Mitropoliei Ardealului, cum a fost pânǎ la crearea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. “Mitropolia Ortodoxă a Clujului este la un pas de a pierde a doua arhiepiscopie ca importanţă de pe cuprinsul său, cea a Alba Iuliei. Teologii clujeni spun că ar fi vorba de plata unor < >. La şase ani de la înfiinţare şi la un an de la decesul Mitropolitului Bartolomeu, Mitropolia Ortodoxă a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului este pe punctul de a pierde Arhiepiscopia Alba Iuliei, care urmează să treacă la Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu.
Propunerea a fost discutată în cadrul Sinodului reunit al celor două mitropolii, iar Adunarea Eparhiei de Alba Iulia a aprobat revenirea la mitropolia sibiană. Decizia finală va fi luată de Sfântul Sinod, în 16-17 februarie. Mitropolia Clujului este condusă de ÎPS Andrei Andreicuţ, fost întâistătător al Arhiepiscopiei de Alba Iulia, în prezent condusă de arhiepiscopul Irineu Bistriţeanul, fost episcop-vicar Clujului şi contracandidat al lui Andrei Andreicuţ la scaunul mitropolitan.
Demersul cu privire la revenirea Arhiepiscopiei Alba Iuliei în componenţa Mitropoliei Ardealului, cu sediul la Sibiu, a fost iniţiat în şedinţa comună a Sinoadelor Mitropoliei Ardealului, respectiv a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, desfăşurată în 16 decembrie 2011, la mănăstirea Sâmbăta de Sus. <>, a subliniat preotul Remus Onişor, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Alba Iuliei”. Şi asta parcǎ nu nu ar fi fost destul: “Episcopul Oradiei, Sofronie Drincec, şi-ar fi exprimat dorinţa, în cadrul Sinodului reunit al Ardealului şi Clujului, cu privire la trecerea eparhiei pe care o păstoreşte sub jurisdicţia Mitropoliei Ardealului, conform surselor noastre.”
Iatǎ ce spune un tânǎr teolog, pe care îl preţuiesc foarte mult, Radu Preda, pe care ÎPS Bartolmeu l-a numit, într-o adunare publicǎ, “ucenicul” sǎu: “După mine, mişcările de acum trădează nu atât o grijă pastorală, cât mai curând dorinţa, total necreştină, de a plăti poliţe. Episcopii se comportă excesiv politic, sub demnitatea şi responsabilitatea lor. Acest fapt mă îngrijorează şi mă face să mă întreb dacă a mai rămas ceva teafăr în România de azi(subl. Ilie Rad)”.
Frumos “omagiu” adus Mitropolitului Bartolomeu, unul dintre ierarhii care au propus crearea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, în 2005!
*De la Sibiu, unde a fost la un doctorat, Mircea Popa mi-a adus o carte a Anei Selejan, Adevǎr şi mistificare în jurnale şi memorii apǎrute dupǎ 1989 (Editura Cartea Româneascǎ, Bucureşti, 2011), în care existǎ comentarii la cǎrţi de memorii despre care am scris şi eu (semnate de Mihai Beniuc, Dumitru Micu, Sorin Toma). Studiile nu sunt ceea ce doream eu, dar nu fac acum o recenzie. Aflu, din cartea doamei Seljan, cǎ lui beniu i s-a publicat un volum d eversuri, în 1998 (nu 1999, cum indicǎ dânsa), Cântece şi descântece de pierzanie, în care existǎ o poezie, Nero, cu un mesaj direct anticeauşist:
Minţiţi! Dar cine sǎ v-o spunǎ-n faţǎ?
Cǎci mai sperǎm, când sântem în viaţǎ
Sǎ vǎ vedem bǎlǎbǎniţi în ştreang
Pe voi, mai marii ţǎrii, dupǎ rang
Iar sǎ se vadǎ bine cel mai sus,
Va fi iubitul fiu al ţǎrii pus
Din Scorniceşti, pe nume Nicolae
Dintre potǎi, cum ştiţi, cel mai potaie!
Voi folosi acest citat în prefaţa la memoriile lui Mihai Beniuc.
Tot Mircea Popa mi-a mai dat un volum de studii literare, Deschideri, Editura Palimpsest, Bucureşti, 2011, cu destule greşeli de tipar şi fǎrǎ nicio trimitere bibliograficǎ, deşi în domeniul istoriei literare aşa ceva este inacceptabil.

Mergi sus