Neamul Poruţeştilor din Nandra

Una dintre cele mai vestite familii din Nandra (dar cu răspândire în toată Transilvania) a fost aceea a Poruţeştilor.

Informaţii foarte interesante despre familia Poruţeştilor se găsesc într-o excelentă lucrare: Varga Attila, Amalia Bianca Poruţiu, Oameni şi locuri în inimă. Monografia Familiei Poruţiu (1640-2013). Elite, călători şi frumuseţi de altădată. [Prefaţă de Prof. univ. dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române], Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014.

Din această carte aflăm că a existat un iobag, cu numele Ioan Părău, originar din Cricău (sat care dă şi numele comunei omonime din jud. Alba, n. I.R.), care, în anul 1713, a câştigat, “pentru serviciile sale credincioase şi purtarea lui blândă”[1], Cartea de Libertini, dată de văduva Gelei Kata, pentru cei doi feciori ai săi: Grigorie (scris Gheorghe) şi Ioan, ambii fiind deja preoţi uniţi în Ceanul-Deşert (Ceanul de Câmpie, n. I.R.). Din  Ceanul de Câmpie, familia Poruţeştilor s-a răspândit în trei centre importante: Ceanul de Câmpie, Almaşul Mare şi Nandra – ultimul centru intereseându-ne în mod special.

Din cartea citată mai aflăm că unul dintre urmaşii (mai exact spus nepoţii) preotului Grigorie (fiu al iobagului Ioan Părău, aşadar), pe care îl chema Monu/ Pantelimon Poruţiu, a ajuns copil orfan în Ceanu de Câmpie. Plecând în lume, pentru a-şi căuta un rost, “pe la anul 1750, mergând din sat în sat, s-a stabilit şi angajat ca servitor la învăţatorul Feşteu, din comuna Deag (localitate ce aparţine acum oraşului Iernut, n. I.R.). Având aplecare spre carte, lasă din când în când grija vitelor şi cercetează şcoala, ceea ce, văzând stăpânul său, l-a trimis la şcoală în Blaj (pe timpul Episcopului Aron). Hirotonindu-se, a fost trimis apoi ca preot în comuna Nandra, unde a păstorit 46 de ani.”[2]

Nu am putut stabili, în această fază a cercetărlor, anii între care preotul Pantelimon Poruţiu a păstorit în Nandra, pentru o perioadă-record (46 de ani!). Ştim sigur, din Conscripţia lui Inochentie Micu-Klein, din 1733, că, în acel an, preotul din Nandra se numea Onya (Onea), în 1767 preot era Toader, în 1769 – Ştefan[3], iar în 1770 – Andrei[4].

Între 1800-1833, în mod cert preot a fost Simion Filip (1789-1863), care avea şi rangul de protopop şi care va deveni unul dintre dacălii de renume ai Blajului. În timpul păstoririi acestuia, Biserica de lemn din Nandra s-a renovat şi s-a lărgit (1819), rămânând aşa până în 1946, când aceasta a fost demolată (a rezistat, aşadar, 127 de ani!).

Rezultă din cele spuse două ipoteze: fie că pastoraţia lui Pantelimon Poruţiu a fost mai scurtă decât spune tradiţia (46 de ani), fie că a avut anumite sincope, când preotul titular a fost înlocuit de doi dintre preoţii amintiţi (sau de unul dintre ei).

Dar cel mai faimos din neamul Poruţeştilor a fost Nicolae Brudan Poruţiu al lui Gheorghe, născut în Nandra, în anul 1888. A urmat şcoala confesională în Nandra, apoi a trecut la “şcoala de stat model urban din comuna Bichiş”, după care s-a înscris, în 1902, la şcolile Blajului, dar nu şi-a putut încheia studiile, din lipsa banilor.

În aceste condiţii, în 1907, a plecat în America. A devenit cetăţean american, luându-şi numele Nicholas B. Perry-Poruţiu  (care în Nandra a devenit Per!), a luptat în armata americană, în Primul Război Mondial  (1917-1919). În 1921, a revenit în România, ca reprezentant al Uzinelor Ford, având sediul la Cluj. Aici s-a căsătorit cu dr. Ema Filipescu, având doi copii: Gheorghe şi Elena Victoria, care formează generaţia a IX-a a Poruţeştilor.

Elena Victoria Poruţiu (1928-1998) a plecat şi ea în America, unde s-a căsătorit cu  Stanley Fred Johnson, având împreună patru copii: Linda Marie Johnson (n. 1956), John P. Johnson (n. 1958), David L. Johnson (n. 1963) şi, atenţie, Nandra S. Johnson (n. 1969, mama a cinci copii), care deja formează generaţia a X-a a Poruţeştilor.

Elena Victoria Poruţiu-Perry a murit în 1998, la vârsta de 69 de ani, iar soţul ei, Stanley Fred Johnson, a decedat anul trecut, la 9 mai 2020, la vârsta de 96 de ani. Din ferparul publicat (disponibil si pe Internet, la adresa https://www.thememories.com/obituary/stanley-johnson/24792#), aflăm o veste tristă: şi fata sa adoptivă, Nandra, numită astfel în cinstea satului natal al bunicului ei, Nicholas B. Perry, a murit! Aceasta a fost în Nandra, în anii ’80, într-o scurtă vizită de o zi. Speram să fac un interviu cu ea şi să recuperez, pentru monografie, o parte din fotografiile făcute atunci. O speranţă, iată, năruită!

Există şi un film (de fapt un montaj de fotografii), în care apar toţi copiii şi nepoţii lui Stanley Fred Johnson, dar, din păcate, fără posibilitatea de a identifica persoanele (https://www.independentfuneralservices.com/obituary/Stanley-Johnson).

Sper să pot lua legătura cu ceilalţi trei copii: Linda, John şi David. Doi buni prieteni ai mei din America, Sharon B. Pesesky, de la Universitatea din Cortland (care a vizitat Nandra în anul 2003, împreună cu soţul Bill şi fiul lor, Mitchell) şi Tudor Vlad încearcă să dea de urmele celor trei americani, cu rădăcini în Nandra bunicului lor.

Fotografia, inedită, îl reprezintă pe Toader Poruţiu, văr bun cu Nicholas B. Perry-Poruţiu .

                                                                                      Ilie Rad

P.S. Profit de generozitatea ziarului Cuvântul liber, pentru a face un apel către năndrenii care doresc să mă ajute cu materiale necesare redactării monografiei (fotografii, scrisori, acte oficiale etc.), care vor fi imediat înapoiate, supă scanarea acestora. Câteva persoane sau familii au fost deja receptive: Cecilia Şchiopu, Alexandru şi Octavian Ignat, Felicia şi Dionisie Pol, Olimpia Trif, Lola şi Andrei Bihorean, Şoimiţa Popa, Elena Andone, Ioan Poruţiu şi alţii. Pot fi contactat la adresa de email (ilierad@yahoo.com) sau la tel. 0264-571101.


[1] Varga Attila, Amalia Bianca Poruţiu, Oameni şi locuri în inimă. Monografia Familiei Poruţiu (1640-2013). Elite, călători şi frumuseţi de altădată. [Prefaţă de Prof. univ. dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române], Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, p. 45.

[2] Ibidem, p. 240-241.

[3] Cf. lista preoţilor activi din dieceza unită transilvană, în anul 1769, care au beneficiat de ajutor bănesc din fondul de 10.000 de florin renani, întocmită de epsicopul Atanasie Rednic, în Miron, Greta-Monica, “… porunceşte, scoală-te, du-te, propovăduieşte…”. Biserica Greco-Catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-1782), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004, Anexa nr. V.

[4] Ibidem, Anexa nr. V.

Mergi sus