Lucian Boz inedit (duminica, 22 iulie 2012)


Lucian Boz, in viziunea lui Anestin

Horia Ion Groza

Dupǎ întoarcerea mea din Australia, ocupându-mǎ de viaţa şi activitatea lui Lucian Boz, am aflat cǎ unul din cele mai comprehensive şi mai solide studii despre scriitorul român stabilit în Ţara Kangurului i se datoreazǎ criticului literar, poetului  şi eseistului Horia Ion Groza. Am luat rapid legǎtura cu domnia sa şi am aflat, astfel, cǎ a avut o bogatǎ corespondenţǎ cu Lucian Boz, care fusese prieten de tinereţe şi idealuri cu tatǎl domniei sale, scriitorul Horia Groza[1], despre a cǎrui viaţǎ şi activitate nu ştiam nimic (este absent din toate dicţionarele noastre literare).

L-am rugat pe domnul Horia Ion Groza[2] sǎ ne ofere, spre publicare, scrisorile pe care le-a primit de la Lucian Boz, care constituie documente importante despre viaţa şi activitatea unui reprezentant de seamǎ al generaţiie interbelice de cǎrturari şi oameni de culturǎ, între care, la loc de cinste, se aflǎ Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica, Anton Dumitriu, Mircea Vulcǎnescu şi mulţi alţii.

Extrem de generos, domnul Horia Ion Groza mi-a oferit, pentru tipar, un numǎr de  19 scrisori pe care le are de la Lucian Boz, contribuind decisiv la transcrierea şi elaborarea notelor explicative.

Îi mulţumesc, şi din acest colţ de paginǎ, pentru generozitate şi efort.

La transcrierea scrisorilor (unele dactilografieate, altele scrise de mânǎ) s-au aplicat normele ortografice şi de punctuaţie în vigoare: bine înţeles, reînoesc au devenit reînnoiesc, bineînţeles, dar am pǎstrat forme precum acelaş, cetit, cronicei etc. Denumirile lunilor (Ianuarie, Octombrie, Noiembrie) au devenit ianuarie, octombrie, noiembrie.

În câteva situaţii am folosit croşetele, fiind vorba de informaţii foarte personale, fǎrǎ relevanţǎ literarǎ (adresele unor prieteni, de pildǎ).

Titlurile puse de autor între ghilimele au fost transcrise cu italice, apostroful a fost înlocuit cu cratima, iar unele greşeli inerente scrierii epistolare dintr-o singurǎ suflare (litere omise, virgule nejustificate, virgule absente, greşeli ortografice sau mici dezacorduri gramaticale) au fost corectate tacit, dar cu grija de a nu altera textul, care pǎstreaza stilul de exprimare propriu unui autor de formaţie interbelicǎ, plecat din ţarǎ în 1948 şi care nu a mai fost la curent cu reformele noastre ortografice ulterioare. (Ilie Rad)

                                                            *

            Scrisorile lui Lucian Boz cǎtre Horia Ion Groza acoperǎ intervalul 7 ianuarie 1992 – 4 iulie 2002 (scriitorul va deceda în iunie 2003). În scrisorile trimise colegului sǎu mai tânǎr, gǎsim un Lucian Boz renǎscut în viaţa literarǎ româneascǎ, tot mai interesat de locul şi rolul sǎu în istoria culturii române. Se bucurǎ de primirea unor fotocopii dupǎ recenzii la cǎrţile sale, se intereseazǎ de difuzarea acestor cǎrţi (pe unele şi le reediteazǎ în regie proprie), dar şi de difuzarea cǎrţilor unor foşti sau actuali prieteni (Horia Groza, Horia Ion Groza). Aşteaptǎ cu febrilitate rǎspunsul la scrisorile sale (“Sper cǎ nu vei întârzia prea mult cu rǎspunsul” – Scrisoarea nr. 1). În acelaşi timp, aşteaptǎ cǎrţi româneşti “cu nerǎbdare”, iar odatǎ primite, le citeşte “din scoarţǎ-n scoarţǎ”. Colaboreazǎ masiv la reviste româneşti (“Sunt extrem de solicitat de a da articole, amintiri, de către editori bucureşteni, clujeni, ieşeni. Bineînţeles că nu sunt plătit, dar mi se cer şi contribuţii băneşti.” – Scrisoarea nr. 8), ca pentru a recupera, parcǎ, anii de exil, când contactul cu ţara a fost mai greu de realizat. Îşi dezvǎluie o parte din secretele laboratorului sǎu de creaţie literarǎ (“Prepar un eseu despre poezie, aşa cum se prezintă în actuala situaţie.”), arǎtându-se un bun cunoscǎtor al Bucureştiului interbelic, pe care îl pǎrǎsise de patru decenii şi nu-l mai revǎzuse de atunci. În fine, descoperim un Lucian Boz dornic sǎ rǎspândeascǎ în cultura australianǎ valorile literare româneşti (cu articole despre Emil Cioran, Eugen Ionescu şi alţii).

Iatǎ doar câteva motive care aratǎ importanţa unor astfel de documente literare, pentru viitorul cercetǎtor şi biograf al operei şi vieţii lui Lucian Boz.

                                                            *

1.“Ambii pot fi extrem de utili în difuzarea Brăţărilor                                   

                                                                    Sydney, 7 ianuarie 1992 [c.p. ilustrată]

Dragă Horia Ion,

Îţi mulţumesc pentru bunele D-tale gânduri, cât şi pentru fotocopiile Boldan[3] şi Vieru[4]. La rândul meu vă urez D-tale şi familiei împlinirea a tot ce doriţi în tot anul 1992.

Sesisez acest prilej pentru a te întreba dacă ai luat contactul cu Floda[5] şi Brezianu[6]; ambii pot fi extrem de utili în difuzarea Brăţărilor[7]. Adresele respectivilor sunt: Liviu Floda [...], Andrei Brezianu [...].

Sper că nu vei întârzia prea mult cu răspunsul.

O prietenească strângere de mână,

Lucian Boz

Note

            1.Emil Boldan (1909- 1997), istoric literar.

            2. Ioan Vieru (n. 1962, Târgu Neamţ, judeţul Neamţ), poet.

            3. Liviu Floda (n. 1913), jurnalist la Adevǎrul, Dimineaţa şi Libertatea. În 1964 emigreazǎ din România şi devine colaborator al postului de radio Europa Liberǎ, sub pseudonimul Andrei Brânduş.

            4. Andrei Brezianu, scriitor şi jurnalist, fiul criticului de artǎ Barbu Brezianu.

            5. Horia Groza, Brăţările, California, 1991 (sub îngrijirea lui Horia Ion Groza; postfaţǎ de  H.I. Groza; introducerea lui Lucian Boz e datată noiembrie 1989).

2. “Aştept cartea cu nerăbdare şi-ţi voi împărtăşi impresiile de lectură”

                                                                             Sydney, 19 octombrie 1995

Dragă Horia Ion,

Îţi mulţumesc pentru caldele, înţelegătoarele D-tale rânduri din 11 octombrie.

N-am primit încă volumul anunţat1. Sper că l-ai trimis by air mail; altminteri, adică trimis pe Mare, va călători timp de două luni până să ajungă la destinaţie. Te rog să fii bun şi să-mi trimiţi un al doilea exemplar, prin avion, bineînţeles, pentru a-l împrumuta unor prieteni ce nu ştiu mare lucru despre opera tatălui D-tale. Aştept cartea cu nerăbdare  şi-ţi voi împărtăşi impresiile de lectură.

Două lucruri m-au şocat din epistola D-tale: decesul, în plină tinereţe creatoare, a sorei, şi te rog să primeşti sincerele mele condoleanţe; al doilea şoc l-am avut, citind fraza în care-mi spui că ai devenit şomer în ţara reputată a fi cea mai bogată din lume.

Drag şi voie bună D-tale, soţiei şi copiilor.

Lucian Boz

            Notǎ

  1. Horia Groza, Poezii. Cronici literare. Eseuri, Editura Litera, Bucureşti, 1995 (sub îngrijirea lui Constantin Crişan şi Horia Ion Groza; studiu introductiv de Constantin Crişan).

3.”Am citit cu mare interes totul, dar mai cu seamă poemele şi fragmentele de jurnal”

                                                                                       Sydney, 24 octombrie 1995

Dragă Horia Ion,

Am primit ieri, şi-ţi mulţumesc, cartea1, ce-am citit-o chiar ieri din scoarţă-n scoarţă. Am citit cu mare interes totul, dar mai cu seamă poemele şi fragmentele de jurnal ce nu cunoşteam […].

Atitudinea lui Crişan2 faţă de mine e ciudată. Pe de o parte îmi aduce elogii ditirambice; pe de altă parte, nu-mi scrie şi nici nu-mi trimite volumul. Când m-ai informat că lucrează la întocmirea cărţii, i-am scris (şi citez): “Aflu de la fiul Groza că lucrezi de zor la un volum ce va reuni opera tatălui său. Îmi închipui că nu mi-ai scris, dorind a-mi face o surpriză.”

Nici astăzi, cartea fiind tipărită, nu găseşte de cuviinţă să mi-o trimită. Şi totuşi, numele meu e citat de zeci de ori. Mai mult: spune că lucrarea e dedicată mie şi sorei D-tale ce s-a prăpadit. S-ar putea ca D-ta să înţelegi această purtare; eu mă dau bătut.

Acum, dragă Horia Ion, o sugestie: scrie lui Crişan, fără a pomeni numele meu, să nu uite să trimită câte un exemplar următoarelor persoane: Pericle Martinescu [adresa], Arşavir Acterian [adresa], Horia Liman3 [adresa].

În fine, cred că ar fi necesar ca D-ta să trimiţi un exemplar lui Andrei Brezianu, care a prefaţat manuscrisul poemelor D-tale [adresa].

Mulţumiri reînnoite şi urări de sănătate şi voie bună D-tale şi familiei.

Lucian Boz

Note

1. Horia Groza, Poezii. Cronici literare. Eseuri. Ediţie îngrijitǎ de Constantin Crişan şi Horia Ion Groza. Studiu introductiv de Constantin Crişan, Editura Litera, Bucureşti, 1995.

            2. Constantin Crişan, cunoscut eseist, critic şi istoric literar, care a scris studiul introductiv şi a îngrijit editarea cărţii lui Horia Groza (la care se referă Lucian Boz), s-a străduit fără succes să mijlocească tipărirea lucrării lui Lucian Boz, Masca lui Eminescu. Cartea a apărut ulterior, în 1998, prin grija lui Nicolae Ţone, la Editura Vinea. Din păcate, Constantin Crişan nu a apucat să o vadă tipărită, deoarece a decedat la 29 octombrie 1996.

            3. Horia Liman (numele la naştere: Lehman, n.  12 septembre 1912, la Bucureşti, decedat în 2002, la Neuchâtel), jurnalist şi scriitor.

4. “Un gând de prietenie şi de apreciere”

                                                                Sydney, 14 decembrie 1995 [c.p. ilustrată]

Un gând de prietenie şi de apreciere, d-tale şi familiei, precum şi urări de sănătate şi voie bună din partea lui Lucian Boz

P.S. Horia Liman e încântat de cartea Horia Groza1. Ai trimis volumul şi celorlalţi?2

Lucian Boz

Note

1.E vorba de volumul Horia Groza, Poezii. Cronici literare. Eseuri, Editura Litera, Bucureşti, 1995 (sub îngrijirea lui Constantin Crişan şi Horia Ion Groza; studiu introductiv de Constantin Crişan).

2.În scrisoarea anterioarǎ, Lucian Boz îi ceruse lui Horia Ion Groza sǎ le trimitǎ volumul şi lui Arşavir Acterian şi Andrei Brezianu.

5. “Horia Liman a fost încântat de a o fi primit”

                                                                                    Sydney, 8 ianuarie 1996

Dragă Horia Ion,

Cum ai cunoscut “peripeţiile Crişan”1, e normal ca să fii primul care să ia cunoştinţă de evoluţia acestor “peripeţii”. Află că azi am primit cartea1 de la Crişan, în care am găsit o scrisoare de explicaţii.

Alăturat, fotocopiile scrisorii, cât şi cea a dedicaţiei pe volum. Sunt bucuros că amicul a revenit, ca să zic aşa, pe linia de plutire, adică la reluarea corespondenţei, începută acum 14 ani şi întreruptă, cum ştii, cam în martie a anului trecut.

Înainte de a încheia: ai trimis cartea lui Pericle Martinescu, lui Arşavir Acterian şi lui Andrei Brezianu?

Horia Liman a fost încântat de a o fi primit şi-mi scrie că ţi-a împărtăşit impresiile de lectură.

Reînnoiesc urările de sănătate şi voie bună pe 1996, D-tale şi familiei.

Cele mai bune salutări.

Lucian Boz

Note

1. A se vedea textul scrisorii nr. 3.

2. Horia Groza, Poezii. Cronici literare. Eseuri, Editura Litera, Bucureşti, 1995 (sub îngrijirea lui Constantin Crişan şi Horia Ion Groza; studiu introductiv de Constantin Crişan).

6. “Sunt încântat că ai găsit un job pe măsura cunoştinţelor în genetica şi ameliorarea cartofului”

                                                                                            Sydney, 15 aprilie  1996

Dragă Horia Ion,

Mi-au făcut plăcere rândurile D-tale din 30 martie.

Sunt încântat că ai găsit un job pe măsura cunoştinţelor în genetica şi ameliorarea cartofului. Evident, îţi este dor de familia risipită, dar şi de dubla compensaţie: a naturii ce te înconjoară şi, cum spui, căldura localnicilor.

Alăturez două copii (mai corect spus, fotocopii): una în care vei găsi o parte a corespondenţei mele cu Cioran, publicată în revista Fundaţiei Culturale APOSTROF din Cluj1; cealaltă fiind traducerea în engleză a unei nuvele2 ce cunoşti, deoarece  face parte din volumul Moartea abstractă3, volum închinat memoriei lui Horia Groza şi a lui Mircea Grigorescu.

Aştept numărul pe martie al revistei Jurnalul literar4, număr închinat lui Brâncuşi, la care am contribuit cu două articole. De asemenea, am trimis Fundaţiei APOSTROF corespondenţa mea cu profesorul filosof Anton Dumitriu5, precum şi aceea ce-am avut cu poetul Ştefan Baciu. Inutil să adaug că, de îndată ce acest material va fi publicat, vei primi fotocopiile respective.

En attendant, primeşte, rogu-te, caldele mele urări de sănătate şi voie bună, ce se adresează nu numai D-tale, ci întregii familii Groza.

Cu drag,

Lucian Boz

            Note

            1. Sub genericul Dialog de la Paris la Sydney , Mircea Popa a publicat aceste scrisori în vol. 12 scrisori pe culmile disperǎrii, Biblioteca Apostrof, nr. 12, 1995, Cluj-Napoca, preluându-le apoi în volumul Lucian Boz, Scrisori din exil. Lucian Boz în corespondenţă cu Ştefan Baciu, Emil Cioran, Anton Dumitriu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi Nicolae Steinhardt. Ediţie îngrijită şi note de Mircea Popa. Traduceri de Doru Burlacu, Călin Teutişan şi Rozalia Groza, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

            2. A Pamphlet Against Monsieur Teste (trad. de Antigone Kefala).

            3. Lucian Boz, Moartea abstractă şi alte trei nuvele, tipǎritǎ în regie proprie, Sydney, 1980.

            4. Într-adevǎr, Jurnalul literar din martie 1996 a fost dedicat lui Brâncuşi, unde şi Lucian Boz este prezent cu douǎ texte.

            5. Şi scrisorile de la Anton Dumitriu şi Ştefan Baciu au fost publicate de Mircea Popa, în volumul amintit la nota 1, iniţial fiind tipǎrite în diverse reviste: Corespondenţa Anton Dumitriu -L. Boz, în Apostrof, nr. 3, 1988, şi Steaua, nr. 9, 1998. Epistolar Ştefan Bnaciu – Lucian Boz, în Apostrof, nr. 3, p. 13-15, nr. 4, 1997, p. 11-14.

7. “Îţi trimit contribuţia mea la numărul închinat lui Brâncuşi”

                                                                                         Sydney, 5 iunie 1996

Dragă Horia Ion,

Aşa cum ţi-am promis, îţi trimit contribuţia mea la numărul închinat lui Brâncuşi de Jurnalul literar1. În revista de poezie Alderaban sunt prezent cu două eseuri despre Ion Vinea2.

Pe de altă parte, editura APOSTROF din Cluj va publica în curând corespondenţa mea cu Anton Dumitriu, Ştefan Baciu şi Constantin Noica3. E de la sine înţeles că, după primirea acestui material, îţi voi trimite fotocopiile respective.

Ce se aude cu poemele D-tale (cele prefaţate de Andrei Brezianu)?4

Sănătate şi voie bună D-tale şi familiei.

Lucian Boz

            Note

  1. Lucian Boz,  Brâncuşi atacat de rinoceri, în Jurnalul literar, aprilie 1996.
  2. Nu am putut identifica cele douǎ articole, neavând acces la revista Alderaban.
  3. Mircea Popa, Scrisori din exil: Dialog C. Noica – L. Boz, în Tribuna, nr. 22, 1996.
  4. Volumul va apǎrea abia peste doi ani: Horia Ion Groza, De durut mǎ doare cerul, poeme. Prefaţǎ de Andrei Brezianu, Criterion Publishing, Bucureşti, 1998.

 

8. “Corespondenţa cu Cioran, Ionesco, Baciu, Acterian şi Steinhardt mi-a luat multă grijă şi bătaie de cap.”

                                                                                                Sydney, 10 noiembrie 1997

            Dragă Horia Ion,

            Te va fi mirat îndelunga mea tăcere. Am avut un timp numeroase probleme, printre care punerea la punct a materialului strâns în ultimii 40 de ani. Corespondenţa cu Cioran, Ionesco, Baciu, Acterian şi Steinhardt mi-a luat multă grijă şi bătaie de cap. Unele au apărut, altele vor apare treptat1.

            Sunt extrem de solicitat de a da articole, amintiri, de către editori bucureşteni, clujeni, ieşeni. Bineînţeles că nu sunt plătit, dar mi se cer şi contribuţii băneşti.

            Pe de altă parte, îmi va apare în curând Masca lui Eminescu2, în o editură bucureşteană. Am primit corecturile a două treimi din carte.

            O recentă cronică-eseu despre Antigone Kefala a apărut în Jurnalul literar, ce alăturez3.

            Îţi mulţumesc pentru ultima c[arte] p[oştalǎ] ilustrată.

            Dacă vei publica prezenta cronică despre poemele D-tale, te rog să-mi trimiţi o copie. Sper că observaţiile de la sfârşitul cronicei nu te vor supăra. E sincera mea dorinţă să te văd debarasat de influenţele debutului şi lanterna magică să oglindească ceea ce va fi numai creaţia D-tale, nota D-tale personală4.

Sănătate şi voie bună îţi urează

Lucian Boz.

            Note

            1. Toatǎ corespondenta a apǎrut în volumul Lucian Boz, Scrisori din exil. Lucian Boz în corespondenţă cu Ştefan Baciu, Emil Cioran, Anton Dumitriu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi Nicolae Steinhardt. Ediţie îngrijită şi note de Mircea Popa. Traduceri de Doru Burlacu, Călin Teutişan şi Rozalia Groza, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

            2. Lucian Boz, Scrieri 1. Masca lui Eminescu, Editura Vinea, Bucureşti, 1998.

            3. Lucian Boz,  O scriitoare australiană cu rădăcini româneşti, în Jurnalul literar, septembrie 1997.

                4. Criticul literar se referă la volumul scos într-o ediţie de autor, în tiraj redus Horia Ion Groza, De durut mă doare cerul. Poeme, California, 1995 (cu o introducere semnată de Andrei Brezianu).

9. “Îmi pare bine că ţi-a fost pe plac aprecierea mea despre cartea de poeme.”

                                                                                             Sydney, 5 decembrie 1997

            Dragă Horia Ion,

            Răspund scrisorii D-tale din 16 noiembrie.

Îmi pare bine că ţi-a fost pe plac aprecierea mea despre cartea de poeme. N-am nimic împotrivă, dacă îţi va servi la viitoarea D-tale carte. En attendant, o poţi publica în revista ce mi-ai trimis mai de mult, în care povesteai de peripeţiile unui voiaj într-un tren românesc1.

Jurnalul literar, a cărui existenţă nu cunoşti, a fost creat de G. Călinescu. Apare lunar la Bucureşti şi directorul este Nicolae Florescu. Această revistă mi-a închinat un număr special, cu colaborarea lui Cioran, Cornelia Şefănescu, Brezianu, Crişan. Contribuţia mea a fost: o cronică despre importantul scriitor australian David Malouf, despre Brâncuşi, despre Barbu Brezianu, când a împlinit 85 de ani, despre Un scandal literar în Australia, un necrolog despre Crişan şi cronica ce-ai cetit despre Antigone Kefala.

Cum spui că ai văzut recent pe Pericle Martinescu, sunt surprins că nu ţi-a vorbit de revista Aldebaran, condusă de Nicolae Ţone. Am colaborat la această revistă în mai multe rânduri şi alăturez ultima mea contribuţie: dubla cronică despre Tristan Tzara şi despre ultimul volum de poeme Dreptul de a trage cu puşca de Geo Dumitrescu2.

Îţi promit că, de voi avea timp, voi alege poemele D-tale ce merită a fi publicate într-o viitoare plachetă3, precum şi vreo două-trei din desenele cu care ai împodobit cartea.

Cu cele mai bune şi amicale salutări, rămân al D-tale,

Lucian Boz

            Note

                1.E vorba de revista Litterae, din Canada, scoasǎ de Eugen Giurgiu, în care Horia Ion Groza a publicat povestirea Hotarele cerului (Litterae, februarie 1994).

                2.Articolul Tristan Tzara, din revista Aldebaran, poartă menţiunea “Text reprodus din Facla – 11aprilie 1930”, iar articolul Geo Dumitrescu din aceeaşi revistǎ menţioneaz, într-o notă de subsol, că titlul complet la manuscrisului trimis de Lucian Boz în anul 1996 era Un excelent lustragiu de cuvinte: Geo Dumitrescu.

                3.La sugestia lui Lucian Boz şi a editorului, din ediţia definitivă (Horia Ion Groza,  De durut mă doare cerul. Poeme, Criterion Publishing, Bucureşti, 1998) au fost eliminate poemele din perioada de început şi au fost adăugate altele noi. Acest din urmă volum a apărut cu aceeaşi prefaţă a lui Andrei Brezianu, având, pe coperta a patra, extrase din aprecierile făcute de Lucian Boz (din cronica menţionată), Horia Liman, Andrei Brezianu, Pericle Martinescu şi Bogdan Ghiu.

10. “Mult amânata mea lucrare Masca lui Eminescu va apare săptămânile acestea.”

                                                                                                Sydney, 6 noiembrie 1998

            Dragă Horia Ion,

            Vei găsi alăturat corespondenţa mea cu Eugen Ionescu, publicată în revista lunară Jurnalul literar1.

            Mult amânata mea lucrare Masca lui Eminescu va apare săptămânile acestea2 şi, bineînţeles, vei fi printre primii ce va primi un exemplar. Cum editorul Nicolae Ţone a făcut un efort finaciar pentru apariţia acestei cărţi, aş fi încântat dacă vor apare cronici, urmarea fiind difuzarea în rândul cititorilor. Cum mi-ai trimis mai de mult un articol ce apăruse într-o revistă românească din SUA, ai putea publica o cronică despre Masca lui Eminescu.

Am scris prefaţa pentru o plachetă de poeme ale lui Barbu Brezianu4 şi va apare în curând. Voi xeroxa prefaţa şi ţi-o voi trimite.

            Scrie-mi ce mai faci, ce poeme ai mai scris.

            În aşteptarea epistolei D-tale, îţi urez sănătate şi voie bună.

Lucian Boz

            Note

            1. Lucian Boz, De la Cambronne la Ionescu şi Dialog epistolar. Scrisori către şi de la Lucian Boz, în Jurnalul literar, iulie 1998.

            2. Lucian Boz, Scrieri 1. Masca lui Eminescu, Editura Vinea, Bucureşti, 1998.                      3. Barbu Brezianu, Desferecare, poeme. Prefaţǎ de Lucian Boz, Editura Eminescu, Bucureşti, 1998.

11. “Constat continuitatea preocupărilor literare, în ciuda activităţii dedicate geneticii vegetale.”      

                                                                                                         Sydney, 27 martie 1999

            Dragă Horia Ion,

            Deşi întârziat, răspunsul D-tale mi-a făcut plăcere. Constat continuitatea preocupărilor literare, în ciuda activităţii dedicate geneticii vegetale.

            Din cele patru poeme, mi-au plăcut, mai cu seamă, Autoportret şi Ţuculescu. Extrem de interesante cele două cronici: Lirismul libertăţii şi Originalitate şi experiment. Tatăl D-tale ar fi fost mândru de maturitatea intelectuală la care ai ajuns. Am făcut fotocopii ale ambelor articole, ca şi a celor patru poeme, şi le-am trimis lui Liman şi Brezianu.

            Fiindcă veni vorba de Brezianu – vei găsi, alăturat, prefaţa ce-am scris pentru placheta recent apărută, Desferecare. Alăturat, de asemenea, Masca lui Eminescu1. Dacă vei scrie o cronică despre această mult întârziată publicare, te rog trimite-mi-o. Mai adaug poemul amuzant al lui Brezianu: Acatist pentru o generaţie2.

            Revenind la D-ta… Interesante observaţiile din Lirismul libertăţii şi Originalitate şi experiment3. După inerente dibuiri, societatea românească se îndreaptă pe un drum bun.

            Cu urări de sănătate şi voie bună pentru D-ta şi familia D-tale, rămân acelaşi

Lucian Boz.

            Note

                3.Lucian Boz, Scrieri 1. Masca lui Eminescu, Editura Vinea, Bucureşti, 1998.

            4. Poezie inclusǎ în volumu lui Barbu Brezianu, Desferecare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1998.

            4. Ambele cronici au fost incluse, ulterior, în volumul Horia Ion Groza, Sfârşit de veac românesc în America, Criterion Publishing, Bucureşti, 2001.

            12. “Îţi mulţumesc pentru splendida D-tale cronică.”

 

                                                                                                           Sydney, 29 iunie 1999

            Dragă Horia-Ion,

            Cum, în acest moment, sunt extrem de ocupat, te rog să ierţi stilul telegrafic.

            Îţi mulţumesc pentru splendida D-tale cronică1. Am expediat o copie editorului meu, ce o va publica în Facla literară, ce va apare în curând. Alăturat, Acatistul2 lui Brezianu. Peste puţină vreme îţi voi scrie pe larg.

Sănătate şi voie bună D-tale şi familiei.

            Lucian Boz

            Note şi comentarii

  1. Horia Ion Groza, recenzie la vol. Masca lui Eminescu.
  2. Poezia Acatistul de Barbu Brezianu a fost inclusǎ în volumul autorului, Desferecare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1998.
  1. 13.  “Dacă apare, vei fi printre cei dintâi ce va primi zisul text.”

                                                                                            Sydney , 12 septembrie 1999

            Dragă Horia Ion,

            Vei găsi, alăturat, cronica D-tale despre Masca lui Eminescu1, publicată în Facla literară, nr. 3-4, din iulie 1999. Cum vezi, textul n-a suferit tăieturi […].

            Am trimis un capitol din romanul meu, Piatra de încercare, revistei Jurnalul literar. Sper că va fi aprobat şi, dacă apare, vei fi printre cei dintâi ce va primi zisul text.

            Teoretic ar trebui să apară un supliment al revistei Alderaban, dedicat lui Geo Bogza şi subsemnatului2. Editorul e acelaşi ca şi al Faclei literare: Nicolae Ţone.

            Cu reînnoite mulţumiri pentru frumoasa D-tale cronică, rămân acelaş,

            Lucian Boz.

            Note şi comentarii

 

            1.Cronica a apărut în Facla, cu titlul Un eveniment literar: “Masca lui Eminescu”, de Lucian Boz, cu o fotografie a lui Lucian Boz şi Emil Boldan pe străzile Bucureştiului interbelic. Cronica a fost inclusă ulterior în eseul Momentul Eminescu: Lucian Boz – Masca lui Eminescu, din volumul Horia Ion Groza, Reveriile şi orgoliile condeiului. Pagini de critică literară, Criterion Publishing, Bucureşti, 2008, care cuprinde şi un detaliat portret literar întitulat Lucian Boz – un spirit ales al lumii literelor.

            2. Nu ştim dacǎ suplimentul respectiv a mai apǎrut.

 

 

  1. 14.    Poetul Horia Groza “a pierit curând, asasinat prin schingiuire, după ce i se intentase o mişelie.”

                                                                                                   Sydney, 4 august 2000

            Dragă Horia Ion,

            Deşi ţi-am scris pe larg de curând, revin, pentru că am găsit, într-o carte recent primită, detalii interesante despre tatăl D-tale. E o masivă autobiografie, întitulată M-am născut reporter1, de Marius Mincu, fost coleg de liceu şi de clasă cu Horia Groza.

            Iată detalii[le]. La pagina 145, următorul text: “Nici Horia Groza nu acorda învăţământului mai multă consideraţie decât merita. Se pregătea de zor şi cu pasiune pentru altele. A ajuns, pot spune, vertiginos, încă din liceu, critic literar şi poet recunoscut. Păcat că le-a abandonat pe acestea atât de repede, pentru agronomie. Devenise un bun inginer agronom, directorul general al unei mari ferme pe la Timişoara; primise Premiul de Stat, pentru o lucrare de specialitate; declarase că-şi va relua cândva activitatea literară, dar a pierit curând, asasinat prin schingiuire, după ce i se intentase o mişelie. Era o epocă nespus de prielnică unor asemenea practici.”

            La pagina 184 autorul vorbeşte de crearea unei reviste, Ateneu: “Nu numai eu am simţit cutremurul; nu numai pe mine m-a zguduit; l-au simţit şi alţi colegi de clasă – Grigoriu Ion, Marinescu Eduard, Horia Groza, Marin Bucur (Bucur Marinarul), Mustaţă Gheorghe, Hari Robinson (Ed. Sbierea), Ţânţăreanu Vasile, Săndulescu Gheorghe. Efectul de seamă se va resimţi peste vreo trei ani, când noi, aceştia, vom pricinui, la rândul nostru, un “cutremur” în Bacău. Vom face să apară revista Încercări2, de acelaşi calibru, adică de aceeaşi formă şi cu acelaşi program – literatură, artă, ştiinţă, dar numai năzuinţele erau aceleaşi. Însă (eu) nu ştiam; gândeam că din pricina noastră şi-a încetat tocmai atunci Ateneul existenţa ca … de prisos.”

Mircu are o memorie formidabilă şi e un harnic corespondent. Dacă vei dori mai multe detalii, scrie-i şi-ţi va răspunde [adresa].

Cu drag şi voie bună, rămân acelaşi,

Lucian Boz.

Note

1. Marius Mircu, M-am nǎscut reporter. Vol. I si II. Ediţia a II-a revǎzutǎ,
completatǎ, Editura Glob-Papyrus, Tel-Aviv, 1998.

2. Revista nu este consemnatǎ în lucrǎrile de specialitate.

  1. 15.  “Văd că te-au impresionat Jocurile Olimpice din Sydney.”

 

                                                                           Sydney, 18 octombrie 2000

Dragă Ion Horia,

Am primit c.p. D-tale (nedatată), în care îmi spui că ai contactat pe Marius Mircu, ceea ce m-a bucurat1.

Sunt surprins că nu pomeneşti de epistola mea, în care copiasem, din Agenda Sburătorului, tot ce a notat Lovinescu despre tatăl D-tale (în total 13 menţiuni), toate copiate de mine pentru D-ta.

Desigur că te-a amuzat prima menţiune ce copiez o dată mai mult: “Vineri, 8 mai 1931. Tânărul Horia Groza, ca să-mi dovedească că nu e Lucian Boz. Când îl invit să mai treacă, îmi răspunde: Să vedem!”

Văd că te-au impresionat Jocurile Olimpice din Sydney. Într-adevăr, ele au fost excelent organizate – o mare reuşită australiană.

Antonio Samaranch, şeful suprem al Olimpiadelor, a declarat că, din numeroasele Olimpiade ce-a patronat, numai două au fost remarcabile: Olimpiada de iarnă din Norvegia şi cea recentă din Sydney.

Aştept veşti bune de la D-ta şi, înainte de a încheia, reînnoiesc felicitările mele pentru marele succes ce-ai avut cu poemul premiat.

Cu drag şi voie bună, rămân acelaşi

Lucian Boz

Note

1. Horia Ion Groza l-a contactat pe Marius Mircu, din Israel, pentru a-i mulţumi pentru amintirile despre tatǎl sǎu, din volumul acestuia, M-am nǎscut reporter (a se vedea nota 1, de la scrisoarea precedentǎ).

2. În anul 2000, Jocurile Olimpice au fost organizate în Australia.

16.”Prepar un eseu despre poezie, aşa cum se prezintă în actuala situaţie.”

                                                                                       Sydney, 5 decembrie 2000

Dragă Horia Ion,

Prepar un eseu despre poezie, aşa cum se prezintă în actuala situaţie1. Cred, scuză lipsa mea de modestie, că va avea un oarecare răsunet, deoarece avansez câteva idei de mare interes pentru poeţi, cât şi pentru iubitorii de poezie.

Vreau să închei zisul eseu cu textul integral al poemului D-tale, Rugă pentru întâmpinarea aproapelu, cât şi – tot integral – textul [versiunii] englez[e] Thorns of intrusion. Va fi un mare succes pentru D-ta şi o mare satisfacţie pentru mine.

În adăstarea (fără întârziere) a rândurilor D-tale, te rog să primeşti caldele mele urări de sănătate şi voie bună, urări ce se adresează, de asemenea, soţiei şi copiilor D-tale.

Cu drag,

Lucian Boz

Note

1.Nu ştim dacǎ eseul despre care vorbeşte Boz a fost publicat.

2. În eseul amintit, au fost reproduse, într-adevǎr, cele douǎ poezii semnate de Horia Ion Groza.

17.“Am fost şi continui a fi extrem de ocupat.”

                                                                                          Sydney, 20 martie 2001

Dragă Horia-Ion,

Te rog să scuzi întârzierea cu care răspund misivei D-tale din 20 ianuarie. Am fost şi continui a fi extrem de ocupat.

Îţi mulţumesc pentru frumoasa D-tale cronică a micului meu roman1.Dacă îmi îngădui, voi căuta să rectific două puncte din scrisoarea D-tale. Una e de caracter geografic; cealaltă se referă la nedumerirea D-tale privitoare la capitolul Meşterul Manole.

Strada Sărindar nu e, cum greşit crezi D-ta, în apropierea Căii Rahova. Această stradă mică, în care se aflau numeroase sedii de ziare, ca Adevărul, Dimineaţa, Curentul, Lupta, Zorile, A.B.C. şi altele de mai mică importanţă, e situată între Calea Victoriei şi strada Brezoianu. În această stradă se afla restaurantul “Modern”, a cărui clientelă era compusă, în mare parte, din gazetari.

În ceea ce priveşte capitolul Meşterul Manole, răspunsul nu va fi al meu, ci al lui Andrei Brezianu, cel ce a prefaţat placheta De durut mă doare cerul2. Andrei Brezianu scrie (şi citez): “Superba trimitere metaforică a Meşterului Manole m-a captivat şi impresionat profund”.

N-am decis încă cui să trimit eseul Încotro Poezia?, eseu în care D-ta figurezi “en vedette”.

Îţi urez sănătate şi voie bună. Cu drag,

Lucian Boz

            Note

            1. Horia Ion Groza, cronicǎ la Lucian Boz, Piatra de încercare, Editura Vinea, Bucureşti, 2000.

            2. Lucian Boz are în vedere volumul scos într-o ediţie de autor, în tiraj redus – Horia Ion Groza, De durut mă doare cerul. Poeme, California, 1995 (cu o introducere semnată de Andrei Brezianu).

18. “N-am reuşit să găsesc prefaţa lui Cioran la Mahomet-ul lui Voltaire.”

                                                                                 Sydney, 26 noiembrie 2001

Dragă Horia-Ion,

Îţi mulţumesc pentru caldele D-tale rânduri din 8 noiembrie.

Văd că Scrisori din exil1 ţi-au fost pe plac.

Am avut o gripă severă, aşa că n-am avut răgazul să citesc cartea D-tale2.

 În ceea ce priveşte documentele ce-mi ceri, îţi voi da o satisfacţie parţială.

Alăturez cronica mea din Facla, precum şi medalionul semnat de Crişan, din România literarǎ3 cu data de 21 ianuarie 1982.

N-am reuşit să găsesc prefaţa lui Cioran la Mahomet-ul lui Voltaire.

În schimb, vei citi răspunsul lui la cererea detaliilor: unde şi cum a apărut? Cum vezi, răspunsul lui [e] anume că “Le Mahomet de Voltaire est une pièce assez mauvaise”4.

Îţi trimit necrologul meu despre Cioran, publicat în cotidianul The Australian din 27 iulie 19955.

Îmi pare rău ca n-am putut să te satisfac 100%, dar nu e din reavoinţă.

Cele mai bune salutări

Lucian Boz

[P.S.] Sydney, 4 decembrie 2001. Am avut o gripă severă, ce m-a obosit. Nu te supăra că voi întrerupe, pe un timp, corespondenţa.

Cu drag, Lucian Boz

            Note

            1. Lucian Boz, Scrisori din exil. Lucian Boz în corespondenţă cu Ştefan Baciu, Emil Cioran, Anton Dumitriu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi Nicolae Steinhardt. Ediţie îngrijită şi note de Mircea Popa. Traduceri de Doru Burlacu, Călin Teutişan şi Rozalia Groza, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

2. Horia Ion Groza, Sfârşit de veac românesc în America, Criterion Publishing, Bucureşti, 2001.

3. Constantin Crişan, Lucian Boz – o prognoză târzie, în România literarǎ, 21 ianuarie 1982.

4. Este copia unei scrisori de la Emil Cioran, care a apărut şi în volumul Lucian Boz, Scrisori din exil, ed. cit., p. 65-66.

5. Lucian Boz, Intellectual ‘mourned life’ with irrepressible vigour, în  The Australian, 29 iulie 1995.

19.”Eram obişnuit să primesc, cu regularitate, scrisori de la D-ta.”

                                                                                           Sydney, 4 iulie 2002

Dragă Horia-Ion,

Eram obişnuit să primesc, cu regularitate, scrisori de la D-ta.

De aceea nu înţeleg tăcerea D-tale din ultimele săptămâni.

Aşteptam, mai ales, să-mi scrii ce crezi despre suplimentul din Alderaban1, închinat mie.

Sper că nimic neplăcut nu s-a întâmplat. Poate de vină e vacanţa ce, desigur, ai petrecut-o în familie.

Aştept lămuririle D-tale.

Cu urări de sănătate şi voie bună, rămân acelaşi

Lucian Boz2

            Note

            1. Horia Ion Groza i-a scris lui Lucian Boz, la 27 iulie 2002: “Suplimentul din Aldebaran închinat Dvs. este un adevărat regal. M-am bucurat mult de cum l-am deschis… Critica profesată de Lucian Boz are o <<ordinaţiune intelectuală>> (citez din cronica lui Horia Groza publicată în Vremea, 1935, la Cartea cu poeţi), tinzând la o disciplinare a efluviilor intelectuale. Aşa este, cred eu, remarcabilul Dvs. studiu asupra lui Eminescu, al cărui titlu, Masca lui Eminescu, mie îmi evocă imaginea analizei multelor feţe, depuse ca straturi[le unei măşti] peste sufletul şi intelectul său de poet. Tatăl meu concordă cu Alexandru Mirodan când spune: <<Boz este un receptiv, de aceea mai mult simte decât comentează versurile>>. Dar acest «al şaselea simţ», de care vorbeşte Mirodan, se completează, aşa cum am menţionat deja, cu o judicioasă prezentare, cu o disciplină a discursului critic.  Şi, peste aceste calităţi, se adaugă iubirea impecabilă a frumosului, aşa cum nota Ion Biberi în 1937: <<M. Lucien Boz est un littérateur épris d’un idéal esthétique qui annule les contingences et les conditions immédiates de la vie.>> (din Études sur la literature roumaine contemporaine, Editions Corymbe, Paris 1937).” (notă de subsol din portretul literar Lucian Boz – un spirit ales al lumii literelor, în volumul Horia Ion Groza, Reveriile şi orgoliile condeiului. Pagini de critică literară, Criterion Publishing, Bucureşti, 2008) .

            2. Este ultima scrisoare primitǎ de Horia Ion Groza de la Lucian Boz, care va înceta din viaţǎ la 14 martie 2003.

                                                Transcriere şi note: Horia Ion Groza şi Ilie Rad


[1] Horia Groza (n. 11 noiembrie 1910 – m. 5 august 1954), poet, eseist şi profesor universitar, dupǎ un doctorat în economie agrarǎ, obţinut la Paris, a preferat să se întoarcă în ţară, cu toate că „o serie de prieteni de-ai săi […] au hotărât să rămână; între ei – Lucian Boz, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Michel Valsan”, dupǎ cum scrie fiul poetului, Horia Ion Groza. Despre Horia Groza, Mircea Eliade spunea cǎ era “singurul critic tânǎr al acestei generaţii, care va reabilita noţiunea valorilor spirituale” (Vremea, 12 aprilie 1938).

Întors în România comunistǎ, Horia Groza a lucrat ca proefsor şi cercetǎtor în domeniul economiei agrare şi istoriei agriculturii, în iulie 1954 primind distincţia de Laureat al Premmiului de Stat, clasa a III-a, pentru trealizǎri ştiinţifice deosebite în 1952. În5 august 1954, este  fǎcut responsabil pentru un incendiu izbucnit pe o arie de treierat din Staţiunea Experimentalǎ Agricolǎ Lovrin, al cǎrei director era. În realitate, Horia Groza a fost torturt şi ucis “din motive politice, în cadrul campaniei de înfricoşare a intelectualitǎţii”, dupǎ cum scrie fiul lui, în volumul Horia Ion Groza, Sfârşit de veac românesc în America. Eseuri şi antieseuri. Note de cǎlǎtorie. Portrete din ţarǎ şi din exil, Criterion Publishing, Bucureşti, 2004, p. 275.

[2] Horia Ion Groza s-a nǎscut la Bucureşti, în 1941. A absolvit Liceul “Sfantul Sava” şi apoi Institutul Agronomic “Nicolae Bǎlcescu” din Bucureşti. Obţine titlul de doctor în ştiinţe agricole, la Institutul Agronomic “Tudor Vladimirescu” din Timişoara. Lucreazǎ ca cercetǎtor ştiinţific în genetica şi ameliorarea plantelor, la Institutul de Cercetǎri ale Cartofului – Braşov, şi apoi, timp de 20 de ani, în Statele Unite, la diferite unitǎţi economice, de cercetǎri sau învǎţamânt.

A colaborat, cu articole şi eseuri literare  la diferite publicaţii, cum ar fi: Viaţa româneascǎ, Convorbiri literare, Facla literarǎ, Contrapunct, Origini, Buletinul Casei Române, Cuvântul românesc (Canada),  Meridian (SUA). Pentru activitatea publicisticǎ a primit, în 1999, premiul LiterArt XXI, iar pentru eseu, premiul LiterArt XXI, în 2002.

A publicat urmǎtoareler cǎrţi: De durut mǎ doare cerul” (poezii), Criterion Publishing, Bucureşti, 1998; Sfârşit de veac românesc în America” (eseuri, note de cǎlǎtorie), Criterion Publishing, Bucureşti, 2001; Pod peste Atlantic (eseuri), Criterion Publishing, Bucureşti, 2004; Trepte de vǎzduh ale sufletului si setea de Dumnezeu” (gânduri de credinţǎ ortodoxǎ), Criterion Publishing, Bucureşti, 2006

 

 

 

 

 

Mergi sus