Lecţia suedezǎ (luni, 25 iunie 2012)

          Am primit, prin e-mail, un mesaj care conţinea urmǎtorul text:

          “Trebuie sa menţionez cǎ nu cunosc un alt popor care sǎ aibǎ o culturǎ colectivǎ ca a suedezilor.

          Vǎ voi povesti o scurtǎ istorie, doar ca sǎ vǎ faceţi o idee.
Prima data când m-am dus în Suedia, în 1990, unul dintre colegii mei suedezi mǎ ducea la serviciu, în fiecare dimineaţǎ, cu maşina lui. Era în septembrie, era frig şi fulguia. Ajungeam foarte repede la întreprindere şi el parca maşina tot timpul foarte departe de intrare. În fiecare dimineaţǎ, vin in jur de douǎ mii de angajaţi cu maşina, la serviciu…

          În prima zi nu am fǎcut niciun comentariu, nici în a doua sau în a treia, dar într-una din zilele ce au urmat, cu mai multa încredere, l-am intrebat pe colegul meu:

          – Aveţi locuri de parcare fixe aici? Am vǎzut cǎ parcarea este complet goalǎ când ajungem şi, totuşi, tu parchezi la mare distanţǎ de intrare…
Iar el mi-a rǎspuns pur şi simplu:

          – Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul sǎ mergem pânǎ la intrare, iar cei care ajung mai târziu au mai multǎ nevoie sǎ gǎseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

          Imaginaţi-vǎ ce faţǎ am fǎcut. Şi acest lucru a fost suficient, ca sǎ-mi schimb în profunzime mentalitatea.”

          Ah, de când visez sǎ trǎiesc într-o ţarǎ ca Suedia! Dar deocamdatǎ trǎiesc în România, unde:

          1. Duminica trecutǎ am asistat, fǎrǎ sǎ vreau, la o nuntǎ, mireasa fiind chiar din scara blocului în care locuiesc. Dupǎ ce mirii au urcat într-o maşinǎ luxoasǎ, cel din dreapta şoferului (mirele sau naşul) a deschis geamul maşinii şi a aruncat, pe trotuar, pachetul gol de ţigǎri.

          2. Anul trecut s-a asfaltat strada Ciobanului, din faţa blocului meu. S-a lucrat toatǎ vara, s-a folosit o tehnologie de ultimǎ orǎ, cu materiale costisitoare. Ei bine, în aceastǎ varǎ, deci la niciun an de la darea în folosinţa a strǎzii amintite, E-on Gaz a spart strada în cel puţin patru locuri, pe o distanţǎ de circa 200 de metri, pentru cǎ ar fi nişte … scurgeri de gaze! E adevǎrat cǎ ei reparǎ drumul, dar o fac de mântuiala. Într-unul din petecele create astfel, a apǎrut deja o micǎ groapǎ.

          3. De câte ori vin acasǎ cu maşina, parcarea (pentru care plǎtesc taxa aferentǎ la Primǎrie) îmi este fie blocatǎ, fie ocupatǎ. Ar trebui sǎ mǎ enervez de cel puţin douǎ ori pe zi, din acest motiv. Dar nu o fac!

          4. Acum doi ani, toate strǎzile Clujului au fost sparte, s-au sǎpat şanţuri, iar în ele au fost îngropate cabluri negre, prin care urmau sǎ fie trase firele dintre stâlpi, care au invadat oraşul (la fel ca în Bucureşti). Dupǎ aceastǎ operaţiune, nu s-a mai întâmplat nimic, în afara faptului cǎ multe capete ale ţevilor îngropate în pǎmânt au fost deja înfundate cu deşeuri, nisip, pietre etc.

           Parcǎ suntem un popor de idioţi (vorba lui Petre Ţuţea)!

Mergi sus