“Douǎzeci şi trei augúst/ Libertate ne-a adus” (joi, 23 august 2012)

Ultima demonstratie de 23 August, pe stadionul 23 August din Bucuresti. Sursa: Internet.

Astǎzi este 23 august, fostǎ zi naţionalǎ a României, a doua datǎ în ordine cronologicǎ, luatǎ ca zi naţionalǎ (prima fiind 10 Mai, a treia – 1 Decembrie, iar lista, desigur, nu se opreşte aici, viitorul putând fi plin de surprize).

Aveau loc mari demonstraţii ale oamenilor muncii, menite sǎ sublinieze, între altele, şi unitatea de monolit dintre partid şi popor. Se scandau lozinci precum “Douǎzeci şi trei augúst/ Libertate ne-a adus” sau “Stalin şi poporul rus/ Libertate ne-a adus”, care vor fi schimbate, dupǎ cum va evolua climatul politic.

La ţarǎ, respectiv la Nandra, ziua era marcatǎ prin obligaţia oamenilor de a-şi curǎţa şanţurile şi de a-şi vopsi, eventual, gardurile şi pǎlanturile (= garduri din scândurǎ).

Ultimul 23 August, cel din 1989, l-am petrecut pe fostul stadion 23 August, unde am însoţit un grup de copii-pionieri, la grandiosul spectacol care au avut loc pe stadion, în cinstea Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu. Cred cǎ am stat cam o sǎptǎmânǎ în tabǎra pregǎtitoare. Voi povesti altcândva, detaliat, amintirile mele din acea tabǎrǎ. Reţin câteva lucruri esenţiale, pe care nu le voi uita şi care sunt greu de înţeles pentru generaţia de azi: în fiecare zi primeam câte o sticlǎ de Pepsi-Cola, sticle pe care eu, desigur, nu le-am consumat, aducându-le acasǎ, lui Mihai şi Tudor, care aveau 7, respectiv 3 ani. De asemenea, primeam câte o bucatǎ de ciocolatǎ chinezeascǎ, şi pe aceasta aducând-o copiilor, ca pe un trofeu de mare preţ.

Am fost uluit sǎ vǎd cum tot gazonul stadionului a fost podit cu scândurǎ nou-nouţǎ, pe care drujbele o tǎiau fǎrǎ milǎ, în timp ce Tata nu putea cumpǎra zece scânduri, pentru a-şi face un coteţ. În fine, m-a uimit disciplina şi “dragostea” celor prezenţi faţǎ de conducǎtorii partidului. Peste patru luni, în decembrie 1989, poate mulţi dintre aceiaşi oameni se revoltau împotriva cuplului dictatorial.

Foarte interesantǎ este şi evoluţia sintagmelor (cinci la număr!), prin care s-a numit actul de la 23 august 1944, în funcţie de conjunctura politică: lovitură de stat, eliberarea ţării de sub jugul fascist de către gloriasa Armată Sovietică; insurecţia armată; insurecţia naţională armată antifascistă şi antimiperialistă; revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă.

Aproape toate televiziunile au transmis filme documentare despre semnificaţi acestei zile.


Mergi sus