G.G. Neamţu la 70 de ani. Un savant şi un mare caracter

          img250La 5 aprilie a.c., cunoscutul lingvist G.G. Neamţu, numele emblematic al Şcolii clujene/transilvănene actuale de gramatică a limbii române contemporane, a implinit 70 de ani.

          Vineri, 3 aprilie, în Amfiteatrul Eminescu al Facultăţii de Litere, evenimentul a fost marcat printr-o manifestare de anvergură: lansarea volumului Ȋnspre şi dinspre Cluj. Contribuţii lingvistice. Omagiu profesorului G.G. Neamţu la 70 de ani. Coordonator: Ionuţ Pomian. Editor: Nicolae Mocanu, Editura Scriptor şi Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2015. După intervenţia decanului facultăţii, prof. univ. dr. Corin Braga, şi a profesorului Ionuţ Pomian (acesta avându-l pe profesorul G.G. Neamţu drept îndrumător de facto al tezei sale de docorat), care a povestit aventura realizării acestui monumental volum, de circa 800 de pagini, a urmat prezentarea succintă a cărţii, făcută de către două colege ale sărbătoritului: conf. univ. dr. Daiana Cuibus, directorul Departamentului de limba română şi lingvistică generală, şi lect. univ. dr. Oana Boc, de la acelaşi departament. Să adaug doar faptul că volumul conţine 70 de contribuţii, datorate unor lingvişti şi oameni de cultură din mari Universităţi ale României (Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Oradea, Târgu Mureş, Baia Mare, Sibiu, Piteşti, Arad şi Cluj-Napoca, desigur), între numele care semnează fiind Gabriela Pană Dindelegan, Valeria Guţu Romalo, Rodica Zafiu, Ioana Vintilă-Rădulescu, Dumitru Vlăduţ, Sergiu Drincu, I. Funeriu, Nicolae Felecan, Alexandra Cornilescu, Larisa Avram, Camelia Stan, Ştefan Găitănaru, Viorel Hodiş, Ştefan Olteanu, Mihai Zdrenghea şi mulţi alţii, din generaţiile mai tinere, plus câteva contribuţii din străinătate.

          Au mai luat cuvântul, evocând o parte din calităţile sărbătoritului: prof. Cristina Popescu, de la Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” din Cluj-Napoca (profesoara de româna a uneia dintre nepoţelele lui G.G. Neamţu), prof. univ. dr. Mircea Muthu, prof. univ. dr. Liviu Pop, fost decan al Facultăţii de Drept, conf. univ. dr. Daiana Cuibus şi dr. Ion Cristofor, care i-a înmânat sărbătoritului un buchet de flori şi o diplomă din partea Primarului Emil Boc, după care am asistat la un emoţionant film cu secvenţe din viaţa şi activitatea lui G.G Neamţu.

          A urmat intervenţia celui omagiat, care, de pe nelipsitele şi deja legendarele sale fişe, ne-a prezentat, cu mult umor, 50 de secvenţe din viaţa şi activitatea sa (care sunt amplu evocate şi în carte), cu multe elemente insolite, care anunţă un memorialist de clasă: că tatăl său a vrut să îl facă şef de gară, iar dânsul s-a dorit inginer şi până la urmă a ajuns lingvist; cum era să-şi piardă o geantă cu zece mii de mărci germane, la Tübingen; a doua sa profesie o constituie dulgheria şi tâmplăria; în Germania, ţara berii, a băut numai vin, iar în Franţa, ţara vinului, a consumat numai bere (“Câteodată îmi vine să cred că sunt puţin anapoda!”); cum a stat 22 de ani asistent (nu se puteau face promovări atunci); legendele despre preţul consultaţiilor pe care le dădea, pentru intrarea la facultate; pasiunile gastronomice: deşi copil de ţăran, n-a mâncat niciodată mămăligă, smântână şi brânză, cu toate rudele acestora: caşcaval, iaurt, sana, dar adora carnea de porc (în Franţa a consumat ”o jumătate de tonă de … grătare cu cartofi prăjiţi”); la micul dejun ouăle sunt nelipsite (“Cred că am mâncat peste o sută de mii de ouă în viaţa mea!”); a explicat de ce este văzut întotdeauna “într-o ţinută pusă la punct, de la pantofi şi costum până la cravată”; obişnuinţa de a folosi exclusiv creioane automate (a utilizat stiloul sau pixul doar pentru semnături, când avea funcţii oficiale) etc., etc.

          Ȋn holul Facultăţii de Litere a fost deschisă o expoziţie cuprinzând cele peste 10 volume de specialitate ale lui G.G. Neamţu, titluri citate în toate lucrările de profil din România – dovada cea mai clară a înaltei lor ţinute ştiinţifice, savante.

          Aş fi vrut să iau cuvântul şi să spun că, deşi nu l-am avut profesor pe G.G. Neamţu (în timpul studenţiei mele era lector în străinătate), îi datorez foarte mult, pentru influenţa indirectă pe care a exercitat-o asupra mea, în timpul examenelor de grad, apoi cu ocazia colaborării noastre la revista Excelsior (1992-2006), revistă la care domnia sa a fost un fel de spiritus rector, ajutându-mă să stabilesc profilul şi ritmicitatea acesteia, în calitatea sa de membru în consiliul ştiinţific al publicaţiei, apoi cu ocazia tipăririi, la Editura Excelsior, a volumului Teoria şi practica analizei gramaticale. Distincţii şi… distincţii, carte difuzată prin intermediul reţelei revistei Excelsior, având un tiraj astronomic chiar şi pentru vremea aceea: 6000 de exemplare (ulterior, cartea a mai fost tipărită, în alte trei ediţii, la diverse edituri). Ȋn fine, domnia sa a pus umărul la consolidarea tinerei facultăţi de Jurnalism a UBB, propunând unele discipline de profil şi mai ales alcătuind subiectele pentru proba de limba română (împreună cu prof. G. Gruiţă).

          Am descoperit cu ocazia acestor colaborări un om cu însuşiri atipice pentru un român: ordine, disciplină, rigoare, punctualitate, siguranţa unui profesionist al disciplinei sale, civilitate în relaţiile cu semenii, rara calitate de a fi incoruptibil etc.

          Mă gândesc adesea că, dacă toţi românii ar fi ca G.G. Neamţu, preşedintelui Klaus Iohannis i-ar fi mult mai uşor să transforme România într-o ţară a “lucrului bine făcut!”.

          Şi m-am mai gândit la ceva: că G.G. Neamţu este ultimul mare lingvist al Filologiei clujene, ilustrată de oameni precum Sextil Puşcariu, Nicolae Drăganu, Ştefan Paşca, Romulus Todoran, Mircea Zdrenghea, D. D. Draşoveanu, Mircea Borcilă, G. Gruiţa, Carmen Vlad, Viorica Pamfil, Elena Dragoş, Cornel Săteanu şi mulţi alţii. Va mai trece câtva timp până se vor ridica, dintre noile generaţii, oameni de o asemenea valoare. Abia acum se văd consecinţele vechiului regim în mediul academic: prin nereţinerea elementelor valoroase în mediul universitar, s-a creat o falie între generaţii, cu urmări grave pe termen lung.

          Aş încheia prin a parafraza ceea ce a spus un coleg al său de catedră, profesorul Viorel Hodiş, despre Romulus Todoran: ca şi marele dialectolog, G. G. Neamţu este un savant şi un OM demn de urmat, dar greu, foarte greu de urmat!

          La mulţi ani, Domnule Profesor!

Mergi sus