Frânghia de nisip

Cu un prilej oarecare, ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, a relatat urmatoarea poveste, care mi-a plăcut foarte mult! (Sursa: http://www.napocanews.ro/2020/05/ips-andrei-franghia-de-nisip.htm)

                                                                                                                                      *

Este o poveste, care la vremea ei a fost culeasă de V.A. Urechia, cu un tâlc moral aparte. O rezumăm şi dorim ca cei ce se simt vizaţi să mediteze adânc la ea.

Undeva, nu ştim locul şi timpul, a existat o ţară în care tinerii la un moment dat au considerat că bătrânii sunt inutili. Nu mai produc, creează probleme, şi le dau de lucru tinerilor, solicitându-i să se îngrijească de sănătatea lor. Trebuie să-i ducă la medici, să-i aprovizioneze cu alimente, să-i ducă la plimbare. Şi cum pe vremea aceea nu existau cămine de bătrâni, ca să-i poată plasa acolo, au căutat altă soluţie.

Şi ce au făcut atunci tinerii? Au mers la rege, care şi el era tânăr şi i-au cerut să dea o lege ca toţi bătrânii să fie exilaţi. Zis şi făcut! Numai că unul dintre tinerii ţării ţinea tare mult la bătrânul său tată şi l-a ascuns într-o peşteră. Acolo, pe furiş, îi ducea cele necesare.

Regele din ţara vecină, auzind de fărădelegea celor din „ţara fără de bătrâni”, s-a hotărât să pornească război împotriva lor. Motivaţia războiului avea un tâlc pedagogic: dacă nu îi vor returna „frânghia de nisip” pe care a împrumutat-o bătrânilor lor pe când aceştia existau, îi va cuceri şi-i va face una cu pământul.

Ţara a fost cuprinsă de mare îngrijorare, de la rege până la ultimul cetăţean. Nici unul dintre tineri nu ştia ce-i cu „frânghia de nisip”. Se frământau să găsească o soluție, să afle ce-i cu „frânghia de nisip” şi dacă n-o găsesc pe cea veche, să împletească alta. Dar cum? Nimeni nu ştia să facă „frânghii de nisip”.

Tânărul care-şi ascunsese tatăl s-a dus la el şi i-a relatat marea problemă care-i frământă. Bătrânul înţelep fiind, i-a zis: spune-i regelui să meargă la regele vecin şi să-i ceară un capăt de „frânghie de nisip” ca mostră, ca apoi să-i poată împleti toată frânghia.

Regele vecin când a auzit această cerere a zis: totuşi, trebuie să fi rămas un bătrân în ţara voastră! Iar regele locului înţelegând cine i-a salvat de la necaz, a dat poruncă să se întoarcă acasă toţi bătrânii exilaţi. Şi ţara şi-a revenit la viaţa normală.

Mergi sus