File de istorie locală (II) O fotografie cu valoare istorică – Biserica de lemn din Nandra

Motto: “Faptele neridicate în Cuvânt se cufundă în uitare.”Pindar

Biserica de lemn din Nandra, salvata de la uitare gratie acestei fotografii

Biserica de lemn din Nandra, salvata de la uitare gratie acestei fotografii

Despre bisericile de lemn din Transilvania s-au scris mai multe lucrări fundamentale, plus numeroase studii apărute în publicaţii de specialiatate. Iată titlurile cărţilor (în unele se dau scurte referinţe şi despre biserica de lemn din Nandra): Dr. Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate şi creaţie românească. Cu un Cuvânt înainte al Prea Sfinţitului Emilian, Episcop al Alba Iuliei, şi un studiu introductiv de prof. dr. Vasile Drăguţ. Indice: Pr. Ştefan Urda, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, Alba Iulia, 1987; Ioana Cristache-Panait, Arhitectura de lemn din Transilvania. I. Județele Alba, Mureș și Harghita, Editura Museion, Bucureşti, 1992; Ioan Eugen Man, Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004; Ioan Eugen Man, Biserici de lemn din Judeţul Mureş, Editura Nico, Târgu Mureş, 2009; Ioan Eugen Man, Biserici de lemn ale românilor din ţinuturile mureşene, I. [Prefaţă de Nicolae Băciuţ, director, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Mureş], Editura Nico, Târgu Mureş, 2012.

Trebuie să le fim foarte îndatoraţi celor doi autori (Ioana Cristache-Panait şi Ioan Eugen Man), care au salvat de la neuitare atâtea monumente de artă din ispititoarea noastră Transilvanie, descriind bisericile existente şi fotografiindu-le, trăgând semnale de alarmă acolo unde oameni inconştineţi au demolat biserici vechi de sute de ani, “mărturii de continuitate şi creaţie românească”, aşa cum bine spune Ioana Cristache-Panait – e cazul, de pildă, al bisericii de lemn din Cecălaca (neinventariată în patrimonial naţional), demolată iresponsabil de către comunitatea sătească, în locul ei construindu-se “o biserică de zid, de o arhitectură îndoielnică”.

Dar să revin la biserica din Nandra. În anul 1733, episcopal Inocentie Micu-Klein a iniţiat şi organizat o “conscripţiune” (inventar, recensământ) în Dieceza Făgăraşului. În acel an, 1733, Nandra număra 21 de familii greco-catolice, adică aproximativ 105 suflete, având biserică şi casă parohială, ambele de lemn. Proprietatea bisericii consta în 8,5 iugăre de teren arabil, precum şi fânaţ cu 17 care de fân.

Între 1800-1833, paroh în Nandra a fost Simion Filip (1789-1863), care avea şi rangul de protopop şi care va ajunge un renumit dascăl la Blaj, fiind inclus în cunoscuta lucrare, Dascălii Blajului, a profesorului Nicolae Comşa[1]. Numele preotului Simion Filip este important şi pentru că, în timpul păstoririi sale, biserica de lemn din Nandra s-a renovat şi lărgit (1819), rămânând în această formă până în 1946, adică timp de 128 de ani!

Nu s-a cunoscut nicio fotografie a bisericii din Nandra, iar cei care au vrut să posteze imagini cu biserica de lemn din acest sat au reprodus clopotniţa fostei biserici, un detaliu cu însemnarea grinzilor, în vederea reamplasării clopotniţei pe locul actual, o imagine cu cele două clopote şi patru fotografii cu troiţa existentă şi acum la intrarea în sat (a se vedea site-ul  https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Nandra. Data accesării: 29 ian. 2021).

În cartea monumentală a Ioanei Cristache-Panait, din 1987, la “Satul Nandra”, se scrie: “Biserica  «Cuvioasa Paraschiva» era desigur foarte veche, din moment ce, în 1819, a avut nevoie nu numai să fie renovată, dar şi largită. În 1940, s-a dărâmat, din pricina alunecării terenului, din materialul recuperat făcându-se o capelă. Era în formă de navă, făra prispă sau clopotniţă”.

Nu ştim de unde şi-a luat autoarea informaţiile privitoare la biserica din Nandra, referitoare la perioada de după 1940, fiindcă nu este citată nicio sursă în acest sens. Probabil au fost folosite informaţii orale, cu toată inexactitatea şi aproximările acestora. Pentru că sunt aici două erori de informaţie:

          1. Biserica nu s-a demolat în 1940, din cauza alunecării terenului, ipoteză greu de susţinut, fiindcă biserica nu era construită pe vreun deal din apropiere, ci chiar în centrul satului, pe un teren relativ drept şi stabil. În 1946, biserica veche din Nandra mai exista, după cum se poate vedea din fotografia anexată.

2. Nu ştim încă ce s-a făcut cu materialul rezultat din demolarea din anul 1946, dar în orice caz nu s-a construit nicio capelă pe locul fostei biserici, capela inaugurându-se de fapt chiar în actuala clădire a bisericii – o casă de locuit, fostă proprietate a lui Szasz Ioşka, de la care năndrenii au cumpărat-o în 1946, cu suma de 4.000.000 lei (se păstrează contractul de vânzare-cumpărare).

Biserica era într-adevăr sub formă de navă, făcută din bârne de stejar, pe o fundaţie formată, probabil, din pietre de râu, biserica fiind pictată în interior de vreun pictor celebru în epocă (cea din Cecălaca, de exemplu, demolată în 2009, a fost pictată – sau repictată – de cunoscutul pictor de biserici, Toader Popovici zugravul, care a pictat numeroase biserici de lemn din Transilvania).

De asemenea, biserica nu avea clopotniţă încastară în corpul clădirii, dar în fotografia alăturată se vede clopotniţa, situată în faţa altarului, strămutată în curtea bisericii actuale, cum spuneam. Sub streaşină, în partea de vest, se pot vedea mici console. Crucea situată deasupra altarului stă să cadă, dovadă a degradării construcţiei.

Desigur, ideal ar fi fost, în 1946, ca vechea biserica de lemn să fie salvată cumva, restaurată. Să nu uităm însă că ne aflam imediat după război, când oamenii erau plini de “griji şi suspinuri”, cum zice cronicarul.

Comentarii la fotografie. Nu ştim cine este autorul acestei fotografii senzaţionale, care salvează de la uitare imaginea Bisericii din Nandra! Probabil a fost o persoană adusă în sat în mod cert de preotul greco-catolic, Eugen Valer Ignat (care a fotografiat şi Casa parohială, despre care vom vorbi cu altă ocazie).

După cum se vede, biserica şi clopotniţa sunt acoperite cu draniţă (draniţă înseamnă fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acopereau construcţiile).

Pentru problema care ne interesează (datarea fotografiei), sunt foarte importante personajele surprinse în cadru. Ştim identitatea tuturor, dar pentru discuţia de faţa importanţi sunt cei doi copii – dovada cea mai clară că biserica exista în 1946. Doamna din prim-plan, în faţă căreia stă un copil cu spatele, este Maria Ignat (n. Baciu), soţia preotului Eugen Valer Ignat. În faţa ei se află Cecilia Maria (Lia) Ignat, născută la 5 sept. 1944, chiar în Nandra, iar băieţelul din faţa bunicii (îmbrăcate în negru) este Alexandru Ignat, fratele Ceciliei, n. la 21 iun. 1943, la Turda. Al treilea copil al familiei Ignat este Olimpia Fabiola Ignat, n. la 24 iul. 1947, tot la Nandra. Având în vedere datele de naştere ale celor trei copii ai familiei Ignat, rezultă clar că fotografia este din 1946, deci biserica nu a fost demolată în 1940!

Există, la Protopopiatul Ortodox din Luduş, un scurt istoric al bisericii din Nandra (de o filă), întocmit de Ilie V. Iacobescu, preotul ortodox titular, care i-a succedat celui greco-catolic, Eugen Valeriu Ignat. Documentul nu este datat, dar e ulterior datei de 23 martie 1954, cât preotul Iacobescu îşi începe păstorirea în Aţintiş-Nandra. Se spune aici, între altele, că filia din Nandra “a avut o veche biserică din lemn, care, din pricina stricăciunilor suferite în scurgerea timpului îndelungat, a fost demolată în anul 1940”, afirmaţie inexactă, cum arătam mai sus.

Dintr-un alt scurt istoric, întocmit de actualul preot din Gâmbuţ (Nandra fiind acum filie a Parohiei Ortodoxe din Gâmbuţ), Lucian Nicolae Bucea, aflăm că actuala clădire a bisericii a fost supusă unor restaurări, în anul 2010.

P.S. Mulţumesc în mod special Doamnei Maria Ignat (căs. Şchiopu), fiica preotului Eugen Valer Ignat, născută la Nandra, cum am văzut, pentru generozitatea cu care mi-a pus la dispoziţie această fotografie-unicat, importantă pentru istoria bisericilor de lemn din Transilvania.

.

                                                                             Ilie Rad

                                                                     (ilierad@yahoo.com)



[1] Prof. Nic. Comşa, Dascălii Blajului. Seria lor cronologică, cu date biobibliografice. Retipărire din Anuarul Liceului “Sf. Vasile”, Tipografia Seminarului, Blaj, 1940, p. 53.

 

Mergi sus