Dumitru Fărcaş (1938-2018)

                dumitru-farcas

               Doina mi-a spus azi-dimineaţă că pe Facebook a apărut ştirea că ar fi murit Dumitru Fărcaş. Nu am dat importanţă veştii, crezând că este o ştire falsă (fake news). După puţin timp, s-a adeverit că, din păcate, ştirea era reală, pentru că a fost preluată de fluxul de ştiri al instituţiilor de presă.

                Eram student când Mama mi-a spus că, întâlnindu-l la o nuntă pe Dumitru Fărcaş, l-a întrebat daca va veni şi la nunta băiatului ei (adică a mea), iar maestrul a acceptat. Numai că evenimentul nu a mai avut loc.

                L-am revăzut apoi, de-a lungul anilor, la diverse spectacole folclorice sau la evenimente culturale. Când Maestrul Dorel Vişan a fost sărbătorit la Casa Universitarilor, Dumitru Fărcaş a recitat o exceptională poezie, Imnul Transilvaniei, pe care i-a spus-o autorul însuşi, Adrian Păunescu, şi care nu s-a putut recita înainte de 1989.

                  Am avut o tentativă de a-l invita la o întâlnire cu studenţii, poate cu membrii CSPA. I-am scris o scrisoare în acest sens, dar nu am primit răspuns. Poate trebuia să intervin la unul dintre marii săi prieteni: Gelu Furdui, Cornel Udrea, Ioan Bocşa sau Horia Bădescu. Am crezut că timpul are răbdare. Iată că nu a mai avut. Sper să pot organiza o întâlnire cu un alt mare clujean, Florin Piersic (cu Dorel Vişan şi Ioan Bocşa ne-am întâlnit deja).

             În acest an, în luna mai, a avut loc, la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, un spectacol omagial dedicat lui Dumitru Fărcaş, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Am ţinut neapărat să particip la acest spectacol, pentru care am găsit forte greu un bilet (până la urmă m-a ajutat Mihai). A fost un spectacol prezentat iniţial de Cornel Udrea, iar apoi de Iuliana Tudor, de la TVR. Spectacolul a fost foarte lung (cred că 5-6 ore), încât nu am putut sta până la final (aş fi vrut să aud alocuţiunea lui Horia Bădescu). În timpul spectacolului, a fost anunţat faptul că Preşedintele României, Klaus Iohannis, l-a decorat cu Ordinul Național ”Serviciu Credincios” în grad de cavaler, care s-a adăugat altor zeci de titluri, medalii şi onoruri pe care le-a avut.

              A fost ultima oară când l-am văzut.

             Dintre cei care au vorbit imediat la aflarea tristei veşti, îl citez aici pe domnul Ovidiu Purdea-Someş, mai ales că aminteşte şi o vorbă a lui Nichita Stănescu: „Alături de Grigore Vieru şi Florin Piersic, Dumitru Fărcaş a fost unul dintre cei mai frumoşi români pe care i-am cunoscut. I-am admirat frumuseţea talentului, generozitatea sufletului şi spiritul de român. Rar mi-a fost dat să întâlnesc un artist care să se dăruiască bucuriei de a fi român. Mi-a rămas o destăinuire a sa, potrivit căreia, într-o întâlnire mai veche de la Cluj, poetul Nichita Stănescu îi spunea că dacă Bach a fost un got, Dumitru Fărcaş a fost un tara-got. Eu i-am spus că, dacă în ţara cântecului meu mai este nevoie de o ţară, aceasta să se numească Ţara taragotului, iar voievod al taragotului să-l punem pe Mitru Fărcaş”.

                  Marele artist va fi înmormântat în satul Groşi, din Maramureş, alături de părinţii săi, în grădina casei părinteşti. Poate aceasta a fost dorinţa artistului, pentru că sunt convins că Primăria clujeană şi Primarul Emil Boc i-ar fi găsit un loc în Cimitirul Central.

                 Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Mergi sus