Două scrisori de la Iosif Constantin Drăgan (1917-2008)

Portret de Ion Gheorghe Vrăneanţu (1974)

Portret de Ion Gheorghe Vrăneanţu (1974)

Când eram student, am asistat, la Cluj, la o conferinţă a lui Iosif Constantin Drăgan. Nu mai ştiu tema conferinţei, dar deţin două detalii: conferenţiarul era însoţit, în prezidiu, de autoritătile de partid locale şi judeţene (fiind în relaţii foarte bune cu Nicolae Ceauşescu, amfitrionului trebuia să i se acorde atenţia cuvenită). Îmi amintesc apoi că invitatul avea în faţă un mic reportofon, care i-a înregistrat conferinţa (probabil era un obicei al său ori se temea de răstălmăciri).

Aşa s-a născut ideea de a-l invitat să conferenţieze în cadrul ciclului de conferinţe, Mărturia unei generaţii, acţiune iniţiată de mine la Facultatea de Filologie şi care era în plină desfăşurare.

Al doilea moment al relaţiilor mele cu Iosif Contantin Drăgan a fost legat de anunţul că Fundaţia Europeană “Drăgan” urma să retipărească, într-o ediţie anastatică, celebra Istorie a literaturii române a lui G. Călinescu, apărută în 1941, lucrare care era mai mult citată decât citită, fiind pusă la Fondul secret (din cauza unei fotografii a lui Octavian Goga, în postura de prim-ministru, cu Generalul Ion Antonescu, în 1938), dar şi a prezenţei în sumarul faimoasei cărţi a unor scriitori care fugiseră din ţară, sub ameninţarea tăvălugului comunist, sau erau în închisori (Radu Gyr, Mircea Eliade, Eugen Ionescu ş.a.). Nu ştiu de ce, Istoria călinesciană s-a tipărit sub formă de fascicole, pe care doritorii le-au plătit sub forma unui abonament, iar după ce am primit toate facsciolele, le-am dus la o legătorie şi am obţinut monumentala carte (în 1982).

Peste doi ani, a reapărut¸în sfârşit, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, ediţie şi prefaţă de Al. Piru (Editura Minerva, Bucureşti, 1982). Comparând cele două ediţii, se poate vedea că ediţia Drăgan a înlocuit o fotografie a lui Geo Bogza cu o caricatură a acestuia (nu şiu de ce, probabil cei doi au polemizat), iar ediţia Piru a substituit poza lui Goga cu Antonescu cu o caricatură a lui Goga, făcută de Victor Ion Popa!

În fine, am fost uimit de volumul lui Drăgan, Europa Phoenix (volumul III din serialul său, Prin Europa), pentru un lucru incredibil: el publicase aici Testamentul celebru al lui Petru cel Mare (pe care Federaţia Rusă, prin războiul din Ucraina, pare a-l actualiza). Tot aici am citit, pentru prima oară, despre faptul că orodocşii folosesc aceeaşi linguriţă când iau Sfânta Împărtăşanie (problemă atât de dezbătută în perioada pandemiei).

În 2005, Iosif Constantin Drăgan a fost pe locul 2 în topul celor mai bogaţi români (avea afaceri cu petrol şi gaz). El rămâne în istoria culturii şi civilizaţiei române nu doar prin cărţile sale (de drept, memorii, de istorie – multe dedicate mareşalului Ion Antonescu şi civilizaţiei daco-trace), ci şi prin alte iniţiative. A întemeiat Universitatea Europeană “Drăgan”, de la Lugoj, a înfiinţat instituţii de presă (radio, TV, ziare), a făcut diverse donaţii unor unităţi româneşti de învăţământ, încă înainte de 1989 (instalaţii de tradus, de pildă). A finanţat construirea, lângă Orşova, a celei mai înalte sculpturi în piatră din Europa, înaltă de 55 de m şi lată de 25, înfăţişându-l pe Decebl).

La vârsta de 78 de ani, s-a căsătorit cu Daniela Veronica Guşe, fiica generalului Ştefan Guşe, fost şef de Stat Major al Armatei Române (1986-1989), cu un rol important în Revoluţia din 1989 (între altele, a refuzat ajutorul sovietic pentru restabilrea ordinei în ţară).

                                                          *

  1. 1.     „Voi participa cu multă plăcere la ciclul de conferinţe „Mărturia unei generaţii”

Lugoj, 5.9.1979

Stimate Domnule Nandra,

Abia acum, în trecere prin Lugoj, citesc scrisoarea-invitaţie, din 31 iulie crt., pentru care vă mulţumesc, şi vă confirm că voi participa cu multă plăcere la ciclul de conferinţe „Mărturia unei generaţii”, la prima ocazie ce mă va duce pe meleagurile Napocei1.

Mă bucur şi vă felicit de succesele avute până astăzi, cu invitaţi de mâna întâia, bucuros că studenţii napocani se pot mândri cu astfel de nume2.

Momentul potrivit probabil să fie începutul anului 1980, când e planificată ieşirea cărţii mele, Prin Europa, III, şi prezentarea ei la Napoca, fiind editată de Dacia3. Poate fi considerată şi un îndreptar pentru tineret, lupta titanică dezlănţuită în străinătate, mărturie a unei generaţii, pe o trăire proprie.

Cu cele mai bune salutări Dv. ca Preşedinte4, pe care vă rog să le extindeţi tuturor studenţilor din Napoca, rămân cu prietenie, al Dv.,

Iosif Constantin Drăgan

Note şi comentarii

1. La 16 octombrie 1974, prin Decretul Consiliului de Stat, nr. 194, municipiul Cluj devenea municipiul Cluj-Napoca, iar după două zile, această decizie apărea și în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, partea I, anul X, nr. 125, 18 octombrie 1974.

2. La acest ciclu de conferinţe au participat nume importanţe ale culturii române: Liviu Rusu, Edgar Papu, Ion Zamfirescu, Iorgu Iordan, Al Rosetti, Al. Paleologu, Ştefan Aug. Doinaş, Constantin Cipopraga, Nicoale Balotă, Bartolomeu Anania ş.a. Toate conferinţele au fost înregistrate pe bandă magnetică şi aştept momentul prielnic pentru a le transcrie şi publica într-un volum. Din păcate, conferinţa lui Iosif Constantin Drăgan nu a mai avut loc.

3. Volumul III a apărut, de fapt, cu titlul Europa Phoenix, apărut la Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.

4. Probabil că, în scrisoarea trimisă, mi-am declinat funcţia pe care o aveam atunci în facultate: preşedinte al Consiliului ASC (Asociaţia Studenţilor Comunişti) pe facultate.

2. Iniţiativa de a reedita, “într-o formă îngrijită, Istoria literaturii române, a eminentului George Călinescu”

Milano, 20 septembrie 1980

Stimate Domnule Profesor Nandra,

Vă mulţumesc, în numele meu şi al colaboratorilor Fundaţiei Europene “Drăgan”, pentru elogioasele aprecieri [pe] care le aduceţi iniţiativei noastre de a reedita, într-o formă îngrijită, Istoria literaturii române, a eminentului George Călinescu.

De asemenea, Vă mulţumesc pentru gândurile bune, [pe] care ni le transmiteţi2.

Distinse salutări,

PREŞEDINTE,

Prod. dr. Iosif Constantin Drăgan

Note şi comentarii

1. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundaţia Europeană “Drăgan”, Editura Nagard, Madrid-Paris-Roma-Pelham, N.Y., 1980.

2. L-am felicitat pe Iosif Contantin Drăgan inclusiv pentru publicarea unor cărţi despre istoria noastră naţională, cu adevăruri care încă nu puteau fi spuse în România (chestiunea Basarabiei, motivele participării României la războiul antisovietic, drama mareşalului Ion Antonescu ş.a.).

 

 

 

Mergi sus