Despre promisiunile scriitorilor români

D

* Studiind modul în care s-a reflectat, în presa din ţara noastrǎ, vizita lui Ceauşescu în Australia, mi-am dat seama de “dansul pe sârma” pe care a trebuit sǎ îl facǎ jurnaliştii şi ideologii din România, pentru “a fi pe linia” stǎpânului.
* În 1978, am realizat un interviu cu Edgar Papu, care a fost publicat apoi în revista Echinox (an 10, nr. 8-9, aug.-sept. 1978, p. 6-7) şi l-am întrebat, spre finalul discuţiei: “Ce regrataţi cǎ n-aţi fǎcut?”, iar marele umanist mi-a rǎspuns: “Regret atâtea lucruri: cǎ n-am scris o istorie a literaturii române, cǎ n-am alcǎtuit o vastǎ sintezǎ legatǎ de substratul existenţial al tuturor stilurilor artistice, cǎ n-am conceput o carte care sǎ pǎtrundǎ natura poeziei din veacul nostru, în mod integral, cǎ am lǎsat sǎ piarǎ şi n-am consemnat în scris o sumǎ de reflecţii care mi-au venit în decursul anilor şi care acum ar fi alcǎtuit material pentru o carte de aforisme.” Mutatis mutandis, Papu se referea şi la indolenţa noastrǎ de a ne nota, zilnic, ideile şi “proiectele” care ne trec prin cap. Un argument pentru redactarea acestor note zilnice.
Apropo de acest rǎspuns, cineva, poate Ion Simuţ, a spus cǎ va scrie un articol despre promisiunile scriitorilor români, adicǎ despre o listǎ de cǎrţi pe care mulţi scriitori au promis cǎ le vor scrie, dar nu le-au mai scris, cel mai adesea din cauza morţii. Iatǎ câte promisiuni numai la Edgar Papu!

Adaugă comentariu