Cum am “conceput şi alcătuit” volumul Ion Vlad, “Alternative la memorii. Dialoguri, corespondenţă, mărturii”

Este greu să precizez când anume mi-a venit ideea de a publica o carte “omagială” dedicată profesorului Ion Vlad. Cert este că în multele mele discuţii cu poetul Ion Brad, coleg de facultate şi prieten de-o viaţa al profesorului Vlad, a venit adesea vorba despre dorinţa poetului de a prinde vârsta de 90 de ani şi de a o sărbători împreună cu ceilalţi doi Ioni importanţi, prieteni ai săi: profesorul Ion Vlad şi poetul Ion Horea. Din păcate, în luna februarie din acest an ne-a părăsit poetul Ion Brad, iar în aprilie a plecat Ion Horea, Ion Vlad fiind astfel singurul din acel triumvirat literar, care a prins vârsta de 90 de ani. Cred că acesta a fost contextul în care s-a plămădit ideea de a-i dedica un volum “omagial” fostului meu profesor, Ion Vlad.

În luna iunie a anului în curs, mai precis in 20 iunie, mi-am făcut cunoscută intenţia primilor mei “complici”: Irina Petraş şi Tudor Vlad. Amândoi au fost încântaţi de proiect, Irina spunându-mi că este un proiect frumos, dar greu de realizat, iar Tudor, aflat în SUA, angajându-se să tatoneze terenul în familia părinţilor, mai întâi sub forma unui interviu pentru revista România literară. Foarte repede, Tudor mi-a scris: “Am vorbit cu Tata si e foarte încântat de ideea interviului pentru România literară. Te roagă să îl suni la 0364-4[…], să vă înţelegeţi. Poate îi trimiţi un prim set de întrebări pe emailul său.”

Ceea ce s-a şi întâmplat. Mai întâi am realizat interviul. Au fost şase ore de înregistrări, în trei zile diferite (câte două ore zilnic). A urmat transcrierea interviului, cu multe completări şi eliminări de pasaje, cuvinte, idei.

În perioada când făceam interviul, am cerut o audienţă Rectorului Universitătii “Babeş-Bolyai”, acad. Ioan-Aurel Pop, pentru a vedea dacă nu mă poate sprijini cu publicare unui volum de scrieri inedite cu profil religios ale lui Ion Agârbiceanu, trei manuscrise a câte 500 de pagini fiecare, elaborate în timpul refugiului la Sibiu, în anii 1940-1945. Am aflat, cu această ocazie, de intenţia Universităţii de a publica mai multe volume închinate unor celebre figuri universitare clujene. I-am spus rectorului de intenţia mea privind pregătirea unui volum omagial dedicat profesorului Ion Vlad, idee care i s-a părut foarte bună.

Apropo de volum, recunosc că iniţial m-am găndit să reunesc într-o carte doar interviurile acordate de profesorul Ion Vlad de-a lungul vremii (idee inclusă într-un proiect mai amplu, pe care l-am iniţiat la facultatea la care lucrez, de valorificare a interviurilor scriitorilor români, materializat până în prezent în volume de interviuri ale scriitorilor Cella Serghi, Constantin Ciopraga, Edgar Papu, Ion Lăncrănjan şi Fănuş Neagu). În privinţa interviurilor acordate de Ion Vlad, îmi erau cunoscute cele realizate de Dorin Tudoran, Ştefan Manasia, Nicolae Băciuţ, Iulian Boldea, Olimpiu Nuşfelean  şi Dora Pavel, ultimele patru reproduce şi de Laura Lazăr Zăvăleanu, în volumul Ion Vlad sub imperiul lecturii, apărut în 2014, pentru a celebra cei 85 de ani ai profesorului Vlad. Eram convins că interviurile erau mult mai multe. Cum le voi transcrie singur, chiar şi doar pe cele pe care le ştiam?

Aşa a apărut problema constituirii unei echipe, care să se implice în acest proiect. Era vară, perioadă de vacanţă şi concedii, BCU avea program redus de lucru, iar secţia “Referinţe”, cea mai importantă pentru un asemenea proiect, era închisă până în septembrie. Am apelat la prieteni şi colegi, foşti sau actuali doctoranzi, care s-au implicat imediat în activitatea de pregătire a volumului. Le mulţumesc şi le amintesc numele, pentru că, fără ajutorul lor, o carte de o asemenea anvergură nu putea fi alcătuită într-un timp aşa de scurt: dr. habil. Lia Brad Chisacof, cercetător ştiinţific I, Institutul de Studii Sud-Est-Europene al Academiei Române, Bucureşti, fiica lui Ion Brad, bunul şi vechiul prieten al lui Ion Vlad; drd. Mihai Cistelican, Şcoala Doctorală de Ştiinţe Politice şi ale Comunicării, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca; prof. dr. Florina-Diana Cordoş, Colegiul Naţional de Informatică, Arad; prof. dr. Vasile V. Filip, Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”, Bistriţa; drd. Andrea Nagy, Studioul de Radio Cluj; drd. Alexandra Ormenişan, Şcoala Doctorală de Ştiinţe Politice şi ale Comunicării, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca; dr. Carmen Ţâgşorean, Centrul de Cooperări Internaţionale al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca; drd. Simona-Maria Vlasa, Şcoala Doctorală de Ştiinţe Politice şi ale Comunicării, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.

Unii dintre aceştia sunt colaboratorii mei la alte proiecte editoriale, pe care le-am înfăptuit, chiar de ar fi să amintesc doar integrala prozei lui Ion Agârbiceanu, cuprinzând peste 15.000 de pagini tipărite, în cele opt volume din seria „Opere fundamentale”, apărută sub egida Academiei Române, în coordonarea domnului acad. Eugen Simion, sau monumentalul volum, de circa 1.000 de pagini, cuprinzând toate articolele ecleziastice ale aceluiaşi autor. A fost un avantaj că am lucrat cu aceşti colegi şi prieteni minunaţi („admirabili”, ar zice profesorul Ion Vlad), care, chiar dacă nu sunt toţi filologi la bază, au experienţa de profesionişti ai editării.

A fost uimitor faptul că niciunul dintre prietenii şi colegii la care am apelat nu m-a refuzat, unii acceptând să-şi deturneze sau întrerupă preocupările de moment: pe Florina Cordoş am întâlnit-o o singură dată, anul trecut, în decembrie, când am fost membru în comisia ei de doctorat, coodonată de profesorul I. Funeriu. Mi-a trimis următorul mesaj: “Stimate domnule profesor, / Răspunsul meu este DA, vă ajut cu multă plăcere și mă implic cu seriozitate în acest proiect. Mai ales că domnul profesor Ion Vlad a fost și elev al liceului «Moise Nicoară» din Arad. Însă nu doar din acest motiv. Privesc fiecare proiect de acest gen ca pe o nouă treaptă în evoluția mea profesională. Vă mulțumesc că v-ați gândit la mine. Mai mult decât atât, mă bucur că putem să colaborăm. Sper să mă ridic la înălțimea așteptărilor./  Aș dori să îmi spuneți, vă rog, când începem? / Felicitări dvs. și doamnei prof. Rad pentru volumul apărut luna trecută!” (e vorba de volumul Doina Rad, Ilie Rad, O călătorie la capătul lumii, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2019). Vasile Filip, fostul meu coleg de facultate, îşi pregătea un nou volum pentru tipar, Între etnologie şi literatură (2009-2019: un deceniu de publicaţii culturale, la Bistriţa şi în împrejurimi), care a apărut la Editura Limes, în toamna acestui an; Alexandra Ormenişan lucra intens la teza ei de doctorat, dedicată publicisticii lui Ion Agârbiceanu, pe care voia să o susţină în toamnă. Toţi ceilalţi prieteni şi colegi din echipă (Lia Brad Chisacof, Mihai Cistelican, Andrea Nagy, Carmen Tâgşorean, Simona-Maria Vlasa) lucrau la propriile proiecte ştiinţifice, dar au acceptat instant provocarea mea.

Nu am avut initial o listă completă a interviurilor, unele descoperindu-le din mers, pe baza unor informaţii găsite şi în arhiva familiei Vlad. Au fost două cazuri în care ştiam de interviuri, dar lipseau de la BCU numerele revistelor respective (Astra şi Fabrica de cărţi). Ne-au ajutat aici dr. Ruxandra Moașa Nazare, bibliotecar la Colecții speciale, Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov, şi Vasile George Dâncu, directorul Editurii Şcoala Ardeleană.

Ocupându-mă de interviuri, am aflat că profesorul Ion Vlad deţine o colecţie importantă de scrisori, primite de la cei mai importanţi scriitori ai momentului. Profesorul Vlad a fost de acord să-mi pună la dispoziţie această corepondenţă. Sunt 60 de autori care i-au scris Profesorului Ion Vlad epistole mai lungi sau mai scurte, care au o indiscutabilă valoare literară.

Mai întâi, ele dau seamă despre expertiza de critic literar a Profesorului Ion Vlad, care i-a cucerit pe toţi autorii cărţilor comentate de universitarul clujean, de la Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Mircea Horia Simionescu, Constantin Ţoiu, Mircea Martin, Radu Cosaşu, Paul Georgescu, Ileana Mălăncioiu, până la Gheorghe Crăciun, Bedros Horasangian sau Ioan Lăcustă. Transpare, din aceste scrisori, obiectivitatea Profesorului Ion Vlad, factor de echilibru într-o lume literară plină de orgolii şi sensibilităţi exacerbate, generozitatea sa, figura omului care a făcut mult bine, ca şi Ion Brad, marele său prieten, atâta cât a permis sistemul (este elocventă în acest sens scrisoarea de la profesorul maghiar Rácz Győző,care îi scrie, între altele: „Nu vreau să devin sentimental, termin deci cu o frază simplă, dar tot atât de adevărată: îți sânt dator pe o viață!”). Prietenia de care se bucură Ion Vlad în lumea scriitorilor este dovedită şi de poemul pe care i l-a dedicat poetul Florin Mugur.

În al doilea rând, aceste scrisori, mai obiective decât jurnalele sau memoriile, depun mărturie despre o perioadă frământată din istoria României, respectiv anii ’80, anii „deceniului satanic”, cum spunea Mircea Zaciu.

Transcrierea corespondenţei primite ne-a ridicat numeroase probleme, în special în redactarea notelor şi comentariilor, ambiţia mea fiind de a tipări aceste scrisori după cele mai înalte exigenţe ale editării unui document literar.

Volumul s-a completat cu secţiunea de studii, articole, prefeţe şi postfeţe, portrete şi evocări,  note de călătorie, răspunsuri la diferite anchete literare.

În fine, ţin foarte mult, pentru valoarea lor – sentimentală şi nu numai –, la imaginile din capitolul de Anexe, în care se găsesc copertele cărţilor publicate, scrisori facsimilate etc. Pentru cei care doresc să verifice acurateţea transcrierii, am publicat, la fiecare epistolă facsimilată, pagina din volum la care aceasta este transcrisă. Chiar şi fără acest scop ştiinţific, să spunem, scrisorile facsimilate alcătuiesc, prin varietatea lor, un autentic spectacol caligrafic, poate ultimul pe care ni-l propune generaţia Profesorului Ion Vlad, epistola tradiţională fiind acum abandonată în favoarea e-mailului.

Se mai găsesc aici primele pagini din revista Lumea şi din Lupta Ardealului, publicaţii de care se leagă debutul publicistic al sărbătoritului de astăzi, diplome, cărţi de vizită, fotografii din activitatea publică şi privată.

Las pentru volumul meu de memorii, care se va chema Viaţa ca un dar, descrierea momentului în care i-am oferit profesorului Ion Vlad volumul pregătit.

Îi urez, şi din acest colţ de pagină, La mulţi ani, cu sănătate şi bucurii!

Mergi sus