Corespondenţă de la Valencia. O ceremonie de Confirmare şi speranţa în menţinerea valorilor creştine ale Europei

Fotografie de familie. Elevii confirmati, impreuna cu arhiepiscopil si ceilalti preoti

Fotografie de familie. Elevii confirmati, impreuna cu arhiepiscopil si ceilalti preoti

Săptămâna trecută am avut ocazia de a participa, împreună cu soţia, la o ceremonie de Confirmare a uneia dintre cele trei fetiţe ale finilor noştri din Spania, Triana Cotelo Puşcaş.

            Recunosc că aveam puţine informaţii despre acest moment religios important din viaţa unui tânăr catolic – Confirmarea. Ce ştiam era faptul că, la ortodocşi, Confirmarea (Mirungerea) se face imediat după botez, ca parte a aceleiaşi slujbe, în timp ce, la catolici, Confirmarea are loc la o vârstă mai matură, “astfel încât cel care, prin ungere cu uleiul sfânt, devine soldat al Bisericii, să poată recapitula şi înnoi el însuşi (ea însăşi) tripla lepădare şi actul de credinţă făgăduite, prin naşul său, la Botez.” (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=12953. Data accesării: 13 nov. 2016).

            În cazul de faţă, Confirmarea a avut loc în sala de festivităţi de la “Cumbres School”, din Valencia, şcoală privată de elită (aflată sub patronajul Bisericii Catolice), unde învaţă şi cele trei fete ale familiei Cotelo (Triana, Clara şi Irina), sală decorată corespunzător, cu însemnele religioase cuvenite. Ceremonia a fost anunţată din timp şi pregătită foarte bine, prin repetiţii succesive.

            La momentul acesta sărătoresc participă, de regulă, membrii familiei, dar şi prieteni şi colegi ai celor ajunşi în această etapă importantă a vieţii lor religioase. Ştiam că la ceremonie va fi prezent şi episcopul auxiliar Esteban Escudero, care va oficia ceremonia de Confirmare a 31 de elevi din clasa a X-a. După intrarea elevilor, a venit şi epsicopul auxiliar, însoţit de directorul şcolii, Pr. Mario López şi de încă trei preoţi. S-au rostit rugăciunile de rigoare, iar câţiva elevi au citit fragmente din Biblie. Episcopul Escudero s-a adresat tinerilor, cărora le-a dat câteva sfaturi importante pentru viaţa de creştin. Directorul şcolii, Mario López, a cerut, în faţa comunităţii prezente, acordul explicit al fiecărui elev de a primi Mirungerea. Apoi a fost adus, pentru episcop, un scaun în faţa altarului, elevii îngenunchind pe rând în faţa acestuia, însoţiţi de naşii lor. Înainte de Mirungerea propriu-zisă, episcopul îi întreba, simplu, pe naşi: “Cum se cheamă?”, referindu-se la tânărul ce urma a primi Confirmarea, iar naşii rosteau prenumele elevului sau elevei pe care îl (o) însoţeau. Triana noastră fiind cea dintâi chemată, şi emoţiile ei au fost mai mari, dovadă şi grija cu care ne-a “instruit” înainte de ceremonie (cum să ne deplasăm alături de ea, cum să ne punem o mână pe umerii ei etc.). La finalul ceremoniei, elevii confirmaţi şi-au făcut o fotografie de grup cu episcopul şi preoţii prezenţi, după care episcopul însuşi a înmânat fiecărui elev confirmat câte o diplomă, care să le amintească de acest moment important din viaţa lor.

            Ce m-a impresionat, pe toată durata ceremoniei (agrementată şi de intervenţia corului de copii, din care făcea parte şi Irina, sora mai mică a Trianei), a fost atitudinea de evlavie şi trăire religioasă a elevilor, îmbrăcaţi în uniforma şcolii şi vizibil emoţionaţi, unii chiar cu ochii în lacrimi. Mă gândeam că, dacă aceşti elevi şi alte mii şi milioane de oameni ca ei trăiesc la un asemenea nivel sentimentul religios creştin, înseamnă că valorile creştine din Europa mai au o şansă de regenerare, iar sumbra previziune a istoricului Neagu Djuvara (anume că civilizaţia creştină din Europa se va sfârşi în următorul secol) nu se va adeveri: “Gândiţi-vă – spunea Neagu Djuvara – că în doar un secol, Europa va fi metisă. Mie îmi este clar că indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Adică nu mai fac copii, nu mai au nicio ambiţie. Deja de zeci de ani. Noi nu suportăm un <<atac>> al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia vin să-l umple.” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5266378-interviu-neagu-djuvara-suntem-guvernati-esalonul-doi-partidului-comunist.htm. Data accesării: 13 nov. 2016).

            Aceşti tineri provin din familii catolice cu mulţi copii, care vor continua valorile civilizaţiei creştine din Europa şi cu acest sentiment tonifiant de speranţă am părăsit sala de ceremonii de la “Cumbres School”.

            Să mai spun, în final, că părinţii Trianei sunt doi cunoscuţi artişti, vrednici mesageri ai culturii române în Spania. Simona Puşcaş, împreună cu sora ei geamănă, Paula, au scos, în 1995, în România, în Colecţia Folk “Om Bun”, discul Ploaia nouă, pe versuri de I. Minulescu, Arcadie Suceveanu, Grigore Zanc, George Uscătescu şi Lucian Blaga, iar în 2011, au editat, în Spania, un CD cuprinzând colinde internaţionale (inclusiv româneşt), intitulat Pentru tine, copile! Soţul Simonei Puşcaş, Juan Manuel Cotelo, este cunoscut actor, regizor şi producător spaniol de filme artistice sau documentare, unele cu tematică religioasă (vizionate în zeci de ţări ale lumii, în special în cele în care se vorbeşte limba spaniolă – Lumea Mariei, Ultima culme, Footprints etc.). De pildă, filmul Sudoarea privighetorilor, avându-l ca protagonist pe cunoscutul tenor Alexandru Agarici, film difuzat şi la TVR, al cărui titlu a fost inspirat dintr-o poezie de Lucian Blaga, evocă destinul unui muzician român, care merge în Spania, pentru a-şi schimba destinul.

 

Mergi sus