Cât de uşor îţi faci un duşman, dacǎ îi spui omului adevǎrul… (marţi, 11 decembrie 2012)

            Colaborez, de mai bine de un an, la o revistǎ sǎptǎmânalǎ, unde am o rubricǎ permanentǎ. La aceeaşi revistǎ mai colaboreazǎ un domn, destul de frecvent. Toate articolele pe care le publicǎ sunt însoţite de fotografii, ceea ce este foarte bine. Numai cǎ, în fiecare fotografie, musai sǎ aparǎ şi domnia sa (sau un frate, sau un bun colaborator etc. Încǎ nu au apǎrut socrii, bunicii, nepoţii, cumnaţii, dar mai este timp!). De pildǎ, dacǎ vreau sǎ vǎd Castelul de la Balcic al Reginei Maria, nu este nevoie ca, în faţa lui, sǎ vǎd figura domnului respectiv! Dacǎ am o fotografie cu o inscripţie pe o piatrǎ, musai ca domnul cu pricina sǎ sprijine cu mâna piatra! Cum acest procedeu a devenit deranjant, m-am decis sǎ îi trimit un mesaj unei persoane cu acelaşi nume (nu aveam adresa de e-mail a respectivului autor narcisist!).

          Reproduc aici mesajul meu şi rǎspunsul plin de iritare pe care l-am primit. Îi las pe cititori sǎ judece singuri faptele (am eliminat numele proprii, nu pentru cǎ îmi este teamǎ de cineva, ci pentru cǎ persoanele în cauzǎ nu meritǎ o publicitate din partea mea, dupa comportamentul pe care il au).

          “Stimatǎ Doamnǎ [...],

Vǎ rog sǎ îi transmiteţi Domnului [...], a cǎrui activitate o apreciez în mod deosebit, cǎ îl felicit pentru articolele pe care le publicǎ în Flacǎra lui Adrian Pǎunescu.
I-aş face şi o sugestie, ca om de presǎ: nu este obligatoriu, dimpotrivǎ, ca în toate fotografiile care îi însoţesc textele sǎ aparǎ şi domnia sa ori colaboratorii domniei sale. Acest lucru devine la un moment dat supǎrǎtor.
Sper cǎ va înţelege corect sugestia mea.
Cu cele mai bune gânduri,
Ilie Rad”

          Iatǎ acum şi rǎspunsul primit:

          “Stimate domn, Vă înţelegm perfect dorinţa de a nu-l mai vedea pe [...] sau colaboratorii săi în ilustraţia articolelor, dar fiind vorba despre acţiuni organizate şi susţinute de ei, nu avem cum să îi ştergem din imagini, de aceea vă recomandăm pe viitor alte lecturi, cu poze mai pe gustul dumneavoastră, eventual cărţi de colorat!”

          Desigur ca dialogul nostru s-a incheiat aici. A intrat pe rol principiul: “Nicio secundă de dispreţ!”

Mergi sus