Birocraţie românească

Am nevoie de o „utilitate”, cum se spune acum (care poate fi curent electric, apă sau gaze naturale).

Pentru a beneficia de utilitatea respectivă, trebuie să depun la dosar nu doar acordul proprietarului reţelei, care a plătit conducta respectivă, ci şi un acord notarial (nu este suficientă o declaraţie pe proprie răspundere!), obţinut de la toţi proprietarii străzii respective, care folosesc aceeaşi conductă (şase în cazul meu).  Demersul nu este uşor de realizat, pentru că oamenii trebuie să îşi caute prin arhiva proprie actul de proprietate, să se planifice la un notar, să plătească o taxă (pe care o voi achita eu, evident).

Am întrebat la compania respectivă:

– De ce mai este nevoie de acordul fiecărui proprietar,  dacă am acordul proprietarului conductei?

–       Aşa cere serviciul nostru juridic!

Ca să mă consoleze, colaboratorul meu mi-a spus:

– Domnule, sunteţi norocos, aveţi doar 6 vecini! Tocmai introduc o utilitate similară în Cartierul Mărăşti, pe o stradă unde locuiesc 150 de familii. Cetăţeanul respectiv a trebuit să ceară acorduri notariale de la 150 de proprietari! De câţiva ani tot adună astfel de acorduri notariale.

Ca la noi la nimeni!

 

Mergi sus