Basarabia – lacrima poporului român

Domnul Vasile Malanetki, cadru didactic la Universitatea de Stat a Moldovei, de la Chisinau, imi cere un articol de salut, pentru participantii la cel de-al V-lea Congres International al Presei, care va avea loc in capitala Republicii Moldova, in 27-28 aprilie 2012.

Iata ce am scris:

           O alegere inspiratǎ: al V-lea Congres Internaţional al Presei Româneşti, organizat la Chişinǎu

 

          Sunt foarte onorat cǎ pot adresa un cuvânt de salut, din partea Asociaţiei Române de Istorie a Presei, colegilor noştri din Basarabia, care au acceptat organizarea, la Chişinǎu, a celui de-al V-lea Congres Internaţional al Presei Româneşti, în contextul împlinirii a 200 de ani de la rǎpirea Basarabiei de cǎtre Rusia ţaristǎ.

         Pentru colegii care ştiu mai puţine lucruri despre ARIP, aş vrea sǎ spun cǎ aceastǎ asociaţie s-a nǎscut la Cluj-Napoca, în toamna anului 2005, cu ocazia unui simpozion organizat la Facultatea de Jurnalism a Universitǎţii “Babeş-Bolyai”, când colegul Marian Petcu, de la Universitatea din Bucureşti, a propus constituirea unei Asociaţii Române de Istorie a Presei.

           La fel ca Societatea Literarǎ Românǎ, înfiinţatǎ printr-un decret al Locotenenţei Domneşti, la 1 aprilie 1866, ca formǎ precursoare a Academiei Române, şi care îşi propusese trei obiective importante: stabilirea ortografiei limbii române, elaborarea unui dicţionar al limbii române şi, în fine, publicarea unei gramatici a limbii române, şi Asociaţia Românǎ de Istorie a Presei a avut trei obiective majore: 1. înfiinţarea unei publicaţii de profil – Revista românǎ de istorie a presei –, care sǎ publice studiile de specialitate; elaborarea unui tratat de istorie a presei româneşti, de la începuturi şi pânǎ azi, şi, în al treilea rând, înfiinţarea unui Muzeu Naţional al Mass-Mediei, cu sediul tot la Cluj-Napoca.

           Trebuie sǎ vǎ spun cǎ aceste trei obiective majore sunt realizate sau în curs de realizare: revista existǎ, a ajuns deja la nr. 11, o ştiţi, are o ţinutǎ graficǎ demnǎ de invidiat şi una ştiinţificǎ impecabilǎ, fiind denumitǎ de criticul Alex Ştefǎnescu “o revistǎ de colecţie”. Cunoscând aceastǎ revistǎ, Doamna Ana Blandiana spunea, într-un e-mail: „În ceea ce priveşte studiile de istorie a presei şi de jurnalism, acestea au reprezentat pentru mine o descoperire nu ştiam cǎ se poate  lucra cu atâta seriozitate în acest domeniu”.  

          Colegul Marian Petcu a încheiat, dupǎ un efort de 5 ani, cu ostenelile a peste 100 de colaboratori, Istoria presei în date din România, o lucrare monumentalǎ, cu peste 2000 de pagini, care va fi publicatǎ, în acest an, la Editura Polirom. În fine, s-au fǎcut paşi importanţi pentru organizarea Muzeului Mass-Mediei la Cluj-Napoca.

           Fiindcǎ şi pentru ARIP este un mic jubileu – 5 ani de la legalizarea asociaţiei –, pot sǎ spun, pe scurt, care sunt realizǎrile noastre în acest lustru. Asociaţia noastrǎ numǎrǎ circa 90 de membri, filologi, istorici, sociologi, filosofi, specialişti în comunicare, profesori universitari şi cercetǎtori, din toate provinciile româneşti şi din teritoriile locuite şi de români, Am tipǎrit 11 numere de revistǎ şi am organizat cinci congrese anuale, dupǎ fiecare congres tipǎrind un volum, cu cele mai importante lucrǎri. Fǎcând un calcul simplu, pot sǎ vǎ spun cǎ, în aceste publicaţii – revista şi volumele congreselor –, s-au tipǎrit peste 250 de studii de specialitate, precum şi circa 60 de recenzii, la cǎrţi de profil.

           Începând cu Congreul de la Piteşti, din 2010, am propus ca deschiderea oficialǎ a fiecǎrui Congres sǎ aparţinǎ unui membru al Academiei Române. S-au perindat astfel, pe la tribuna congreselor noastre, domnii academicinei Eugen Simion, Marius Sala, iar acum domnii Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija. De asemnenea, am impus ca, dupǎ fiecare congres, lucrǎrile cele mai reprezentative sǎ fie publicate în volum, pentru a intra în circuitul ştiinţific naţional şi chiar internaţional.

           Trebuie spus cǎ ideea generoasǎ a domnului Marian Petcu putea rǎmâne o simplǎ idee, ca atâtea alte idei, care se lanseazǎ pe piaţǎ. Din fericire, ea a gǎsit un teritoriu fertil, care a încolţit, a înmugurit, a înflorit, iar acum se aflǎ la maturitate – una pe care o dorim cât mai longevivǎ. Este momentul sǎ aduc aici un omagiu şi mulţumiri colegilor mei vicepreşedinţi, care, pe bazǎ de voluntariat, fǎrǎ recompense din fonduri europene, au adus ARIP la nivelul la care se gǎseşte ea azi. Este vorba de colegii mei, profesorii Marian Petcu (Universitatea Bucureşti), Aurelia Lǎpuşan (Universitatea “Ovidius”), Gabriela Rusu-Pǎsǎrin (Universitatea din Craiova), Odette Arhip (Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi), Silvia Grossu (Universitatea de Stat a Moldovei), la care se adaugǎ foştii vicepreşedinţi, Mariana Cernicova şi Mircea Popa, respectiv vicepreşedinţii mai noi, Radu Bâbâie (Universittaea din Sibiu),  Ion Zainea (Universitatea din Oradea) şi Vasile Ilincan (Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava).

          Nu pot sǎ nu laud eforturile colegilor noştri din Chişinǎu, care au adus la acest congres participanţi din toate ţinuturile româneşti sau în care locuiesc şi români. Faptul cǎ la deschiderea congresului nostru participǎ Rectorul Universitǎţii, ministrul Educaţiei, un fost vicepremier, primarul general al Capitalei Republicii Moldova, doi academicinei, alte personalitǎti cu funcţii de rǎspundere în Republica Moldova aratǎ importanţa care s-a acordat acestui eveniment, lucru care ne sperie puţin!

           E cazul sǎ mulţumesc Domnului Rector, colegelor şi colegilor Silvia Grossu – vicepreşedintele Filialei Basarabia a ARIP–, doamnei Maria Danilov, domnului decan Mihail Guzun, comitetului ştiinţific şi organizatoric, care au fǎcut eforturi imense pentru buna organizare a acestui congres.

           Dragi colegi chişinǎuani (sau chişinǎueni, cum vǎ place sǎ vǎ numiţi), aţi ridicat atât de sus ştacheta congresului marca ARIP, încât ne este teamǎ sǎ nu ameţim din cauza înǎlţimii! În orice caz, va fi foarte greu pentru organizatorii viitoarelor congrese ARIP sǎ mai facǎ ceva, sǎ mai aibǎ iniţiative prin care sǎ vǎ depǎşeascǎ! Vǎ mulţumesc!

           Mi-aş fi dorit foarte mult ca la acest congres sǎ putem saluta în mijlocul nostru prezenţa poetului Grigore Vieru. Destinul a vrut altfel. Un bun prieten de-a meu, mare luptǎtor pentru cauza româneascǎ – Ştefan J. Fay ­ –, spunea cǎ nicio bucurie nu poate fi întreagǎ. Aşa este. Dar cred cǎ, prin excelenţa acestei manifestǎri, noi omagiem şi memoria lui Grigore Vieru, a lui Adrian Pǎunescu şi a atâtor mari oameni de culturǎ, care au luptat pentru unitatea românilor de pe cele douǎ maluri ale Prutului.

          Aş vrea sǎ închei, citând patru versuri aparţinând marelui poet Dumitru Matcovschi, versuri care, ştiu sigur, sunt pe buzele fiecǎrui român din Basarabia şi nu numai. Chiar dacǎ aceste versuri conţin cuvântul “lacrimi”, se ştie cǎ lacrimile pot apǎrea nu numai în momentele de tristeţe, ci şi în cele de bucurie. Ne dorim cu toţii sǎ trǎim clipa în care Basarabia va deveni lacrima de bucurie a neamului românesc. Iatǎ versurile:

Trecutǎ prin foc şi prin sabie,
furatǎ, trǎdatǎ mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu.

Prof. univ. dr. Ilie Rad,

Preşedintele Asociaţiei Române de Istorie a Presei

Mergi sus