Ȋntâlnire cu studenţii anului I

Cu studentii anului I, 23 febraurie 2015. Foto: Ioan Vladut Stanciu

Cu studentii anului I, 23 februarie 2015.
Foto: Ioan Vladut Stanciu

Azi, la început de semestru, am avut primul curs la anul I. L-am aşteptat realmente cu emoţie şi interes, pentru că noi, profesorii, suntem ca doctorii, care sunt .. bolnavi, dacă nimeni nu este bolnav! Desigur că este mai reconfortant să stai în bibliotecă sau arhive şi să îţi scrii cărţile, numai că relaţia cu tinerii te încarcă de energie şi de elan.

          Au fost destul de mulţi la curs, încât Sala II/2 a fost plină. La prima oră mi s-a confirmat ceea ce mi-au spus deja unii colegi de departament: că este vorba de un an bun, serios, motivat. Al doilea semnal bun: ieri, liderul anului I, Ioan Vlăduţ Stanciu, mi-a trimis un email. Puţin îngrijorat că nu vor încăpea în sala de curs. Până la urmă au încăput. Un semn, aşadar, de responsabilitate.

          Sunt toţi foarte frumoşi, cu ochii mari, ca ai picturilor lui Tonitza, semn pe care eu îl interpretez ca fiind avizi de cunoaştere. Nu au încă suficient dezvoltată cultura voluntariatului. Când am întrebat cine se oferă să fie asistent tehnic (pentru că vom utiliza de multe ori videoproiectorul), abia s-au oferit doi studenţi: Vlăduţ şi Andrei (i-am uitat numele de familie), dar când le-am spus că fiecare din cei doi asistenţi va primi câte două puncte, pentru ajutorul acordat (aş vrea să aplic şi la ei principiul ca nicio faptă, nicio activitate în folosul comunităţii să nu rămână nerăsplătită), s-au ridicat mai multe mâini! Oricum, la anul studenţii din anul I pot candida pentru un loc în Colegiul Studenţesc de Performanţă Academică (CSPA), unde activităţile de voluntariat contează la admiterea în CSPA.

          Le-am prezentat tematica noului curs, rezultatele avute în anii anteriori (respectiv proiectul de valorificare a interviurilor unor mari scriitori români, din care au apărut până în prezent ediţiile de interviuri Cella Seghi, Edgar Papu, Constantin Ciopraga, Ion Lăncrănjan, Fănuş Neagu, Andrei Pleşu), publicate deja. Le-am vorbit şi despre alte proiecte ştiinţifice şi jurnalistice, în care se pot implica (am fost surprins să văd că nimeni nu a ştiu numele actualului Rector al Universităţii “Babeş-Bolyai”). I-am invitat la întâlnirea de miercuri, cu fostul ministru Gavril Dejeu, dar s-a anunţat o singură studentă, cei mai mulţi având cursuri în intervalul orar respectiv. Ȋn orice caz, mă bucur că studenţii de azi au “oportunităţi”, cum le place lor să spună, pe care generaţia mea nu le-a avut.

          La sfârşit, l-am rugat pe un student să ne facă o fotografie cu sala plină, fotografie care ar putea fi folosită ca studiu de manipulare (Ce atractiv este acest curs! Uite câţi studenţi îl frecventează! Desigur, dacă se va face aceeaşi fotografie în iunie, s-ar vedea că în sală mai sunt doar câţiva studenţi!). Apropo de manipulare, în cartea Pe firul evenimentelor (Prefata de Doru Radosav, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014), semnată de fostul ministru de Interne, Gavril Dejeu, există o altă dovadă clară de manipulare: fratele său, Sandu, a fost judecat şi condamnat la moarte, pentru uneltire contra regimului. Avea asupra sa un simplu pistol. Ei bine, Securitatea i-a fotografiat pistolul în zeci de poziţii, pentru a crea senzaţia că este vorba de altă armă, că, adică, cel deţinut şi condamnat deţinea un adevărat arsenal! Dar nu vreau să ţin aici un curs despre manipularea prin fotografie, pentru că sunt convins că vor face acest lucru la alte cursuri.

          M-am bucurat să o regăsesc în sala pe Dumitriţa Scutari, coautoare la volumul Industria media şi învăţământul jurnalistic, o colaborare făcută din proprie iniţiativă. Deci, dacă vrei, poţi!

          Le-am arătat că, având cursul tipărit, ne putem permite discuţii libere, invitaţi cu care să dezbatem diferite chestiuni (le-am promis întâlniri cu fostul ambasador Theodor Baconsky, cu un deţinut politic, cu un fost securist sau un student care a urmat acest curs şi l-a valorificat într-o carte proprie), materializate apoi în diverse articole pentru presă sau blogurile personale. Două studente s-au oferit să îmi trimită, în această după-masă, impresiile lor după primul curs, pe care le voi posta pe acest blog, indiferent de critici, opinii personale nefavorabile etc.

           P.S. Iată impresiile trimise de trei studente, Florina-Maria Homei, Diana Teieru si Dumitrita Scutari:

                                  Desluşind tainele metodologiei cercetării ştiinţifice

  Astăzi, 23 februarie 2015, în cadrul cursului intitulat “Metodologia cercetării ştiinţifice”, viitorii jurnalişti din anul I, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, U.B.B, Cluj-Napoca, au fost introduşi, într-o oarecare măsură, în tainele acestei materii.

            Speriaţi şi şovăielnici, studenţii şi-au făcut mai întâi griji pentru modul în care se va desfăşura acest curs. Aflându-mă printre aceşti studenţi, eu îmi făceam griji, mă gândeam cu teamă la ceea ce o să ni se prezinte cu privire la conţinutul cursului. Îmi era teamă numai la gândul că, prescurtată, această materie (MTCS) ar putea face trimiteri la matematică, la date statistice, date de care nu ar trebuie să îmi fie/să ne fie frică, dar…

                      Care a fost reacţia noastră, a studenţimii?

            Momentul în care domnul profesor Ilie Rad a intrat în sala s-a trasformat într-un moment de linişte, iar mai apoi, pentru început, studenţii şi-au păstrat aceleaşi expresii faciale, care sugerau o oarecare spaimă. Dacă la început studenţii nu interacţionau, nu răspundeau întrebărilor formulate de domnul profesor, pe parcurs, noi, toţi am interacţionat, am răspuns, iar cursul s-a transformat într-o oportunitate de a dezlega, pe cât se poate, tainele acestei materii.

              Care a fost latura interesantă a acestui curs de astăzi?

            Aş putea să spun că acest curs a fost unul pe deplin interesant şi captivant, deşi a fost primul curs. Studenţii au ieşit încântaţi din sala de curs. Modul în care ni s-au prezentat lucrările de licenţă ale unor studenţi, lucrări care au fost publicate, lucrări care s-au trasformat în valori literare (dacă le pot numi aşa) a inserat în majoritatea studenţilor un gram de pozitivism şi de interes pentru acest curs. Cu ajutorul domnului profesor Ilie Rad, au fost realizate aceste cărţi şi, tot cu ajutorul dumnealui, am reuşit să ajungem la concluzia că această materie este de-a dreptul vitală pentru scris, deci pentru jurnalişti.

                                           Cum s-a încheiat cursul?

            Din perspectiva mea, studenţii au fost impresionaţi de această modalitate în care domnul profesor a interacţionat cu majoritatea. Spre final, au fost voluntari care au primit, spre a fi citită, cartea domnului profesor, carte intitulată “O călătorie în Ţară Kangurului”, carte care este aşteptată pentru a fi citită de o mulţime de studenţi.

            În concluzie, acest curs a avut un caracter interactiv, deşi a fost un curs introductiv, iar studenţii au ieşit mulţumiţi de tot ceea ce s-a prezentat cu privire la metodologia cercetării ştiinţifice. Probabil, după acest curs, mulţi student şi-au văzut, la nivelul visului de perspectivă, numele pe o coperta de carte, care ar putea să fie o bună lucrare de licenţă …publicată, bineînţeles, cu ajutorul domnului profesor.

                                                                                                    Florina-Maria Homei

 

                                             Croirea impresiilor la ȋnceput de semestru

 

Azi, ne-am ȋndreptat paşii sfioşi pentru ȋnceperea unui nou semestru universitar. Dupã o vacanţã bine-meritatã, a sosit şi vremea ȋn care facultatea ȋşi redeschide iar porţile. Bucuria revederii colegilor a fost extrem de mare, ȋnsã, mai mult decât atât, a fost curiozitatea de a afla ce vom face nou ȋn acest semestru.

Cu toţii eram nerãbdãtori sã facem cunoştinţã cu noua materie şi, ȋn acelaşi timp, şi cu profesorul care o sã ne-o predea. Am intrat ȋn salã. Eram mai tãcuţi ca niciodatã. Spre  surprinderea mea, sala era plinã, deşi puteam sã pun pariu cu cineva cã mai mult de jumãtate nu vom fi. Ĩnsã n-a fost aşa… M-am aşezat ȋn prima bancã. Eram entuziasmatã de primul curs pe ziua de azi şi pregatitã sã desluşesc tainele nemãrginite ale acestei materii. Dintr-o datã, uşa se deschide şi ȋşi face simţitã prezenţa domnul profesor, un om ȋnalt, cu un chip blând, un om care a ştiut ȋncã din primele minute sã interacţioneze cu studenţii sãi.

De la ȋnceput, mi-am dat seama cã domnul profesor este acel gen de om care doreşte cu ardoare sã vegheze asupra studenţilor sãi, sã-i modeleze. Tot de la dânsul am mai aflat cã dacã doreşti cu adevãrat sã faci ceva şi dacã munceşti, acel lucru nu va fi ȋn zadar. Drept urmare, acest lucru s-a reflectat şi ȋn munca asiduã cu studenţii, aceştia la rândul lor scriind cãrţi şi publicând articole ȋn diverse reviste. Sub directa ȋndrumare a dânsului, aceşti studenţi şi-au vãzut visul cu ochii.
Chiar dacã a fost prima ȋntâlnire cu proaspeţii studenţi, domnul profesor ne-a dezvãluit o micã particicã din vasta materie pe care o vom parcurge ȋmpreunã in acest semestru.

                                                                                                                 Diana Teieru

Primii pași în lumea cercetării științifice

 

Nu obișnuiesc să întârzii, dar dacă o fac, pic în situații destul de penibile. Mă simțeam destul de prost față de domnul profesor, pe care am onoarea de a-l fi cunoscut încă din primul semestru, în cadrul Simpozionului Național de Jurnalism,  pe care l-a organizat el însuși.

Ora a început într-un mod foarte plăcut, domnul Rad menționând de la bun început că ar fi aflat de la colegii săi că reprezentăm un an motivat, cu un foarte bun potențial.

În scurt timp, studenții distrați după vacanța dintre semestre au devenit brusc mai serioși, ascultând regulile cursului de Metodologie a cercetării științifice. Căci, așa cum spunea domnul Rad, nicio înaltă instituție nu poate funcționa fără de legi, deci și în facultate avem absolută nevoie de rigori. Iar prima regulă, evident, este să nu întârziem.

Domnul profesor a prezentat și rezultatele excelente obținute de discipolii săi în anii precedenți, prin publicarea edițiilor de interviuri ale jurnaliștilor de vază din România, cărți care sugerau o mare putere de voință și de automotivare ale unor tineri foarte dedicați muncii. Or, nu de aceste calități trebuie să ne molipsim ca să atingem succesul? Cu gândul la posibile viitoare victorii personale, am realizat că aș da foarte mult să îmi dezvolt perseverența studenților care au absolvit deja Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării cu câte o lucrare tipărită și înalt apreciată, fapt realizabil datorită îndrumării domnului Ilie Rad.

Am fost încântată de tematica pe care o vom studia în cadrul celor paisprezece cursuri, ore în care vom avea șansa de a afla care sunt regulile de redactare a unei lucrări, astfel încât ea să respecte întru totul un caracter științific. Cu siguranță, nu vom putea reuși fără de aceste lecții atunci când vom scrie lucrările de licență. Nu mai vorbesc despre faptul că, trăind în epoca contemporană, în care tehnologiile de ultimă oră par a depăși limitele imaginației umane, nu putem supraviețui fără a putea deveni și noi părtași, într-o anumită măsură, ai progresului științific.

Nu în ultimul rând, doresc să mărturisesc plăcuta impresie pe care a lăsat-o domnul profesor, deschis la întrebările noastre și gata să ne vină în ajutor. Dar mai ales, îmi pun toate speranțele ca acest curs să contribuie la o colaborare cât mai fructuoasă și o atmosferă amicală între studenții promoției 2014 și domnul profesor Ilie Rad.

                                                                                                     Dumitrița-Cezara Scutari

Mergi sus